Codul educației nu s-a înscris în interesele naționale

Foto: protv.md

Vladislav Bordeianu

Duminica
trecută a intrat în vigoare noul Cod al educației. Codul a fost
criticat de opoziția parlamentară și de către experți pînă la adoptarea
lui, însă coaliția de guvernămînt nu a dorit să asculte critica și a
adoptat documentul, care în mare parte este copiat de la România. În
afara faptului că unele prevederi ale Codului nu reflectă interesele
naționale ale țării, altele, în general, contravin Legii Supreme a
Republicii Moldova – Constituției.

Moldovenii vor fi impuși să iubească Uniunea Europeană

În
ajunul încheierii sesiunii de primăvară-vară a legislativului,
majoritatea parlamentară, în persoana Coaliției pentru Guvernare
Pro-Europeană, a adoptat controversatul Cod al educației, unele
prevederi ale căruia sînt destul de controversate. Totodată, nimeni nu
punea la îndoială necesitatea adoptării unui nou cod (cel vechi a fost
adoptat în 1995), însă, precum menționează specialiștii, documentul
trebuia să fie examinat după alegeri, și nu în termene atît de
restrînse.

„Noul cod este necesar, iar procesul educațional
trebuie să reacționeze la schimbările din lume. Însă nu se poate atît de
repede de adoptat un document atît de importat, el trebuie să fie
sistematizat, bine orientat și atotcuprinzător”, menționau specialiștii.

Codul
educației nu doar că pune bazele învățămîntului și educației, dar și
ale conceptului despre lume. Autoritățile noastre însă, în loc să pună
accentul pe sporirea calității studiilor, a pregătirii profesionale a
profesorilor, pe crearea motivației pentru obținerea cunoștințelor noi,
în rang de politică de stat în domeniul educației sînt puse promovarea
„aspirațiilor societății spre integrarea europeană”. Totodată, această
sarcină se află de rînd cu „crearea conștiinței naționale și identității
naționale”.

Această prevedere este conținută în articolul 4 al
Codului, fiind una dintre cele trei sarcini pe care autoritățile
moldovene intenționează să le îndeplinească cu politici în domeniul
educației. Alte două prevederi sînt: „dreptul fundamental la educaţie,
necesar pentru exercitarea altor drepturi ale omului” şi „implementarea
mecanismului de bază de creare şi dezvoltare a capitalului uman”.

Ţinînd
cont de tendinţele din ultimii ani şi fixarea majorităţii parlamentare
pe ideea de integrare europeană, ridicarea integrării europene la rangul
politicii de stat în domeniul educaţiei nu este de mirare. Însă nu
trebuie să uităm că integrarea europeană este un scop politic, care nu
trebuie să aibă nimic în comun cu sistemul de învăţămînt, deoarece
educaţia trebuie să fie în afara politicului. Acest fapt este menţionat
şi de apărătorii drepturilor omului, care menţionează că un scop politic
nu poate fi scris în Cod.

„Articolul 5 din Constituţia
Republicii Moldova spune că «nicio ideologie nu poate fi stabilită în
calitate de ideologie oficială de stat»”, a menţionat membrul
Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea
egalităţii Ian Fieldman. Iar promovarea integrării europene în Cod nu
este altceva decît impunerea ideologiei de stat.

Rămîne deschisă
întrebarea: ce va fi mai mult în programul de studii – politică sau
cunoştinţe? Şi ce au în vedere autorităţile sub identitatea naţională şi
crearea conştiinţei naţionale? Ţinînd cont de aspiraţiile europene, se
pare că va fi vorba doar de valorile europene și nicidecum de cele
moldoveneşti.

Limba rusă – inamicul Moldovei, iar limba română – limbă de predare

În
afară de faptul că, în pofida intereselor naţionale, în instituţiile de
învăţămînt vor fi promovate aspiraţiile spre integrarea europeană,
opoziţia parlamentară a sesizat şi alte momente periculoase. Potrivit
deputatei comuniste Ina Şupak, printre acestea se numără „limitarea
accesului la studii în limbile minorităţilor naţionale, lichidarea
pentru limba rusă a statutului de limbă de comunicare interetnică şi
egalarea ei cu una străină”.

Astfel, studierea limbii ruse nu va
fi obligatorie. Deși în Moldova mai mult de jumătate din populație
posedă limba rusă, iar o parte și mai mare înțelege această limbă. Însă
potrivit modificărilor, limba rusă în Codul educației este menționată de
rînd cu limba engleză și franceză (art. 9 (8) „Condiții de acces”).

„Din
păcate, minorităților naționale nu le-au lăsat șanse la studii în limba
interetnică, iar acest fapt constituie o încălcare directă a
drepturilor omului și a Constituției. Or, școlile minorităților
naționale, inclusiv ale găgăuzilor și bulgarilor, vor fi finanțate după
principiul restului, iar acest fapt ar putea avea consecințe”, își
exprimă îngrijorarea profesorii. Prin adoptarea acestei măsuri, coaliția
majoritară a făcut încă un pas spre excluderea limbii ruse din sfera de
comunicare.

De ce în acest caz majoritatea parlamentară nu a
preluat experiența europeană? Spre exemplu, în Belgia, în pofida
faptului că doar 1% din cetățeni vorbesc limba germană, aceasta este
stabilită drept limbă de stat. Totodată, în țară, în calitate de limbi
de stat mai figurează două limbi – franceza și olandeza. Raportul
procentual al populației conform limbilor arată în felul următor:
olandeza – 60%, franceza – 32%. Cunosc și franceza, și olandeza – 8%.

Totodată,
în Codul educației din Moldova nu se face nicio referire la studiile în
limba de stat, prevăzute în Constituție. În locul limbii moldovenești,
în Codul educației se menționează că procesul de studii va fi desfășurat
în limba română. Specialiștii menționează că stabilirea limbii române
în Cod ar putea fi un prim pas în favoarea identității române, iar prin
aceasta ar putea fi încălcate drepturile celor care nu se consideră
român. Or, dezbaterile despre faptul cui să-i fie oferit statutul de
națiune titulară – moldovenilor sau românilor – continuă și sînt
utilizate în scopuri politice.


Instituțiile de învățămînt vor putea efectua activitate antreprenorială

Alte
prevederi ale documentului se referă la învățămîntul obligatoriu pînă
la atingerea vîrstei de 18 ani, angajarea profesorilor doar în bază de
concurs, condiții mai dure pentru estimarea și asigurarea independenței
financiare a fiecărei instituții de învățămînt. Documentul mai prevede
măsuri de stimulare a profesorilor în funcție de rezultatele activității
lor, precum și modificarea metodologiei de desemnare a conducătorilor
instituțiilor de învățămînt, care vor fi selectați în bază de concurs pe
cinci ani. În licee vor putea preda doar profesori cu diplomă de
master, iar în universități – doar profesorii cu titlu de doctor
habilitat.

Încă un nonsens al noilor reguli introduse în sistemul
educației: instituțiile de învățămînt profesional-tehnic și
universitățile vor putea efectua activități antreprenoriale.
Universitățile vor mai putea efectua activități în domeniul transferului
de tehnologii. Iar veniturile instituției de învățămînt, obținute
exclusiv în urma activității antreprenoriale, vor fi acumulate și
gestionate separat de alte venituri.

Aceste modificări pot fi
interpretate neunivoc. Sau Guvernul vrea să renunțe treptat la
finanțarea instituțiilor de învățămînt, sau acesta a decis să recalifice
instituțiile de învățămînt. Dar oare principalul scop al sistemului de
educație nu este educarea și sporirea cunoștințelor cetățenilor? Sau
politicienii noștri tocmai au nevoie de o populație agramată, care nu va
cunoaște lucruri elementare și nu-și va putea apăra poziția civică?

Specialiștii
în domeniul învățămîntului consideră că noul Cod al educației va diviza
și mai mult societatea și va conduce la înrăutățirea sistemului de
învățămînt, care și așa a fost distrusă timp de 20 de ani. Noul cod este
bazat pe pragmatism, dar nu pe formarea calităților civice, iar elevii
își vor pierde conștiința civică.