vineri, 25 septembrie 2026

Cum închiriezi o locuință în Italia: ghid pentru români


Închirierea unei locuințe în Italia poate părea complicată, mai ales pentru un român care abia ajunge în țară și nu cunoaște încă procedurile administrative, termenii imobiliari și regulile aplicabile contractelor de închiriere. În realitate, procesul poate fi parcurs pas cu pas dacă știi ce trebuie să verifici înainte să dai bani, înainte să semnezi și după ce te muți.

O chirie în Italia nu înseamnă doar găsirea unui apartament. Este important să verifici cine este proprietarul sau persoana care oferă legal locuința, ce tip de contract urmează să semnezi, cât vei plăti în total, ce intră în cheltuielile de condominiu, cine plătește utilitățile, ce se întâmplă cu depozitul de garanție și cum va fi înregistrat contractul.

Pentru cetățenii români, faptul că sunt cetățeni ai Uniunii Europene înseamnă că cetățenia română nu constituie, în sine, o interdicție pentru închirierea unei locuințe în Italia. Totuși, proprietarul sau agenția poate solicita documente și informații pentru identificare și pentru evaluarea capacității de plată. Aceste solicitări comerciale trebuie deosebite de documentele și formalitățile impuse de lege.

Acest ghid explică, pas cu pas, cum închiriezi o locuință în Italia, ce documente pot fi cerute, ce înseamnă principalele tipuri de contracte, ce costuri pot apărea, cum funcționează înregistrarea, rezidența, utilitățile, reparațiile, rezilierea și restituirea garanției și cum poți evita situațiile suspecte.


1. De ce trebuie să fii atent înainte să închiriezi o locuință în Italia?

Cea mai frecventă greșeală a unui chiriaș este să se concentreze numai pe preț și pe aspectul apartamentului. Un apartament poate părea ideal la prima vedere, dar condițiile reale ale închirierii depind de contract, de proprietar, de cheltuielile suplimentare și de situația administrativă a locuinței.

Înainte să semnezi, este recomandat să verifici cel puțin:

  • cine este proprietarul sau persoana care are dreptul să închirieze locuința;
  • ce sumă trebuie plătită la început și ce reprezintă fiecare plată;
  • ce tip de contract este propus;
  • care este durata contractului;
  • ce cheltuieli sunt incluse și ce cheltuieli se plătesc separat;
  • valoarea depozitului de garanție;
  • condițiile de plecare înainte de termen;
  • modul în care va fi înregistrat contractul;
  • starea reală a apartamentului, a mobilierului și a instalațiilor;
  • documentele care dovedesc situația locuinței și dreptul de folosință al proprietarului.

Un contract clar și o predare documentată a locuinței pot preveni multe conflicte la finalul chiriei.


2. Poate un român să închirieze o locuință în Italia?

Da. Un cetățean român este cetățean al Uniunii Europene și are dreptul de a circula și de a locui în alte state membre în condițiile prevăzute de legislația europeană și națională. Pentru intrarea și șederea în Italia, cetățeanul UE folosește, în principal, un document de identitate național valabil sau pașaport valabil. Pentru șederi mai lungi pot exista formalități de înregistrare a rezidenței.

Este importantă diferența dintre dreptul de a locui în Italia și condițiile comerciale pentru obținerea unei chirii. Faptul că ești român nu te împiedică să închiriezi, dar un proprietar poate decide să încheie contractul numai după ce verifică dacă viitorul chiriaș poate demonstra că își poate îndeplini obligațiile de plată.

În funcție de situație, proprietarul sau agenția poate solicita:

  • un document de identitate;
  • codice fiscale;
  • informații despre locul de muncă;
  • dovada veniturilor;
  • contractul de muncă;
  • documente salariale;
  • documente fiscale;
  • un garant;
  • alte documente rezonabile pentru evaluarea solvabilității.

Nu trebuie însă confundate aceste practici cu o listă universală de documente obligatorii prin lege pentru orice chiriaș. Cerințele proprietarului pot varia în funcție de locuință, tipul contractului și politica agenției.


3. Ce documente îți pot fi cerute pentru o chirie în Italia?

În practică, documentele cerute la închiriere locuință în Italia urmăresc două obiective: identificarea părților și evaluarea capacității de plată.

Cartea de identitate sau pașaportul

Este documentul de bază pentru identificarea chiriașului și este firesc ca proprietarul sau agenția să dorească să verifice identitatea persoanei cu care va încheia contractul.

Codice fiscale

Codice fiscale este foarte important în relațiile administrative și fiscale din Italia. Pentru formalizarea și înregistrarea contractelor de închiriere sunt necesare datele fiscale ale părților, iar formularistica Agenzia delle Entrate include aceste informații.

Prin urmare, este util ca persoana care caută o chirie să își pregătească din timp codice fiscale, mai ales atunci când intenționează să încheie un contract de locazione care trebuie înregistrat.

Dovada veniturilor

Proprietarul poate dori să știe dacă chiriașul are venituri stabile. Pot fi cerute, în funcție de situație, documente precum ultimele dovezi salariale, contractul de muncă, declarații fiscale sau alte documente care arată sursa veniturilor.

Contractul de muncă

Un contract de muncă poate reprezenta un element folosit pentru evaluarea solvabilității. Totuși, absența unui contract de muncă nu înseamnă automat că legea interzice închirierea.

Garantul

Un garante este o persoană care își asumă, în condițiile stabilite prin contract, anumite obligații dacă chiriașul nu își respectă obligațiile. Garanția poate fi solicitată mai ales atunci când veniturile chiriașului nu sunt considerate suficiente sau când persoana este nou-venită în Italia.

Un garant poate exista într-un contract de închiriere, dar condițiile exacte ale garanției trebuie citite atent înainte de semnare.

Documentele necesare legal și documentele cerute comercial

Este esențial să separi două categorii:

  • documentele și datele necesare pentru formalitățile legale și fiscale;
  • documentele suplimentare cerute de proprietar sau agenție pentru evaluarea chiriașului.

Nu orice document pe care îl solicită o agenție reprezintă o obligație legală universală pentru fiecare chiriaș.


4. Unde cauți o locuință de închiriat în Italia?

Există mai multe metode de a căuta un apartament de închiriat în Italia, iar fiecare are avantaje și riscuri.

Agenția imobiliară – agenzia immobiliare

Agenția poate intermedia relația dintre proprietar și chiriaș, poate programa vizionări și poate ajuta la documentele contractuale. Avantajul este că ai un intermediar profesionist, însă poate exista un comision de mediere.

Platformele online

Platformele de anunțuri permit compararea rapidă a locuințelor și filtrarea după oraș, zonă, suprafață și preț. Riscul este că un anunț online nu reprezintă, în sine, dovada că persoana care îl publică are dreptul să închirieze locuința.

Anunțurile private

Discuția directă cu proprietarul poate reduce costurile de intermediere, dar chiriașul trebuie să verifice mai atent identitatea proprietarului și documentele.

Grupurile locale

Grupurile de români sau grupurile locale pot fi utile pentru informații și recomandări, dar trebuie tratate ca surse de anunțuri, nu ca garanții privind legalitatea tranzacției.

Recomandările personale

O recomandare de la o persoană de încredere poate ajuta, însă nu înlocuiește verificarea contractului și a documentelor.


5. Cum citești un anunț imobiliar italian?

Anunțurile italiene folosesc multe expresii care pot fi neclare pentru cineva care învață limba. Iată cei mai importanți termeni.

  • Affitto – chirie, închiriere.
  • Locazione – termen juridic pentru închiriere.
  • Appartamento – apartament.
  • Monolocale – locuință cu o singură încăpere principală, de regulă cu zona de dormit și living integrate.
  • Bilocale – locuință cu două încăperi principale, în mod obișnuit living și dormitor.
  • Trilocale – locuință cu trei încăperi principale.
  • Arredato – mobilat.
  • Non arredato – nemobilat.
  • Semi-arredato – parțial mobilat.
  • Spese condominiali – cheltuieli de condominiu.
  • Utenze – utilități, precum energia, gazul, apa sau alte servicii.
  • Deposito cauzionale – depozit de garanție.
  • Cedolare secca – regim fiscal ales de proprietar pentru anumite închirieri eligibile.
  • Contratto transitorio – contract de închiriere pentru o nevoie temporară, în condițiile prevăzute de lege.
  • Contratto 4+4 – contract cu durată minimă de patru ani și reînnoire pentru încă patru ani, în condițiile legii.
  • Contratto 3+2 – contract cu durată minimă de trei ani și prelungire legală de doi ani la prima scadență, în condițiile legii.

6. Cât costă să închiriezi o locuință în Italia?

Costul unei chirii diferă foarte mult de la un oraș la altul și chiar de la o zonă la alta. Nu există un preț național unic pentru o locuință de închiriat.

La începutul chiriei pot apărea mai multe tipuri de costuri:

  • canone di locazione – chiria propriu-zisă;
  • deposito cauzionale – depozitul de garanție;
  • comisionul agenției, dacă există intermediere;
  • spese condominiali – cheltuielile de condominiu;
  • utilități – electricitate, gaz, apă, încălzire, internet și alte servicii;
  • TARI – taxa pentru gestionarea deșeurilor, în condițiile regulilor aplicabile;
  • costuri administrative și fiscale, în funcție de tipul contractului și regimul fiscal;
  • alte costuri prevăzute expres în contract.

Înainte de a plăti, cere o explicație clară pentru fiecare sumă. Nu este suficient să știi doar „cât este chiria pe lună”. Trebuie să știi și cât trebuie să plătești efectiv pentru a intra în locuință și care dintre aceste sume sunt recuperabile, periodice sau nerambursabile.


7. Ce este depozitul de garanție – deposito cauzionale?

Deposito cauzionale este suma depusă de chiriaș pentru a garanta îndeplinirea anumitor obligații contractuale și, în special, pentru a acoperi eventualele prejudicii sau obligații neachitate în condițiile legii și ale contractului.

În materia locuințelor, art. 11 din Legea nr. 392/1978 prevede că depozitul cauzional nu poate depăși trei luni de chirie. Aceeași dispoziție prevede regimul dobânzii legale asupra depozitului.

Prin urmare, o cerere de garanție care depășește limita legală trebuie tratată cu multă atenție și verificată înainte de efectuarea plății.

Când se restituie garanția?

La încetarea raportului de închiriere, după predarea locuinței, depozitul trebuie regularizat ținând cont de eventuale daune, restanțe sau alte obligații care pot fi imputate chiriașului în condițiile legii și contractului.

Ce poate fi reținut?

Nu este recomandat să presupui că proprietarul poate reține automat orice sumă. Eventualele rețineri trebuie să aibă o justificare legată de obligațiile chiriașului, de starea bunului sau de sume datorate.

Garanția nu este același lucru cu chiria plătită în avans

Este foarte important să întrebi ce reprezintă fiecare sumă. O lună plătită în avans, depozitul de garanție, o eventuală caparra și comisionul agenției nu sunt același lucru.


8. Comisionul agenției imobiliare

Dacă închiriezi printr-o agenție imobiliară din Italia, poate exista o provvigione pentru mediere.

În materia medierii, remunerația poate fi stabilită prin acordul dintre părți și mediator. În lipsa unui acord, pot avea relevanță uzanțele locale, astfel încât nu există un singur procent universal care să se aplice tuturor orașelor din Italia.

Înainte de a semna sau plăti, întreabă în scris:

  • care este comisionul exact;
  • cine îl plătește;
  • dacă suma include sau nu TVA, atunci când este aplicabilă;
  • în ce moment devine datorat;
  • ce document primești pentru plată.

Faptul că o anumită agenție sau o anumită zonă practică un anumit nivel al comisionului nu înseamnă că aceeași valoare este obligatorie în întreaga Italie.


9. Ce este contractul de închiriere – contratto di locazione?

Contratto di locazione este acordul prin care proprietarul, numit de regulă locatore, acordă chiriașului, numit conduttore sau inquilino, folosința unei locuințe în schimbul unei chirii.

Pentru locuințele din Italia există mai multe tipuri de contracte, fiecare cu reguli proprii.

Principalele tipuri de contract

  • contract liber – canone libero, de regulă 4+4;
  • contract cu chirie convenționată – canone concordato, de regulă 3+2;
  • contract tranzitoriu – contratto transitorio;
  • contract pentru studenți universitari – contratto per studenti universitari.

Alegerea tipului de contract nu trebuie făcută doar după preferința chiriașului sau a proprietarului. Trebuie să existe condițiile juridice care permit folosirea acelui tip de contract.


10. Contractul 4+4 în Italia

Contractul 4+4 este forma obișnuită de închiriere la canone libero. Legea nr. 431/1998 prevede o durată de cel puțin patru ani, urmată, în condițiile legii, de reînnoire pentru încă patru ani.

La a doua scadență există reguli specifice pentru continuarea raportului, renegocierea condițiilor sau încetarea acestuia.

Ce trebuie să înțelegi ca chiriaș?

Un contract 4+4 nu înseamnă că trebuie să locuiești obligatoriu opt ani fără posibilitate de plecare. Legea și contractul pot prevedea mecanisme de încetare și de recesso anticipat, iar pentru chiriaș este importantă regula privind gravi motivi și preavizul aplicabil.

Înainte de semnare, citește separat clauzele referitoare la:

  • durata inițială;
  • reînnoirea;
  • actualizarea chiriei;
  • recesso;
  • disdetta;
  • cheltuieli;
  • depozit;
  • subînchiriere;
  • reparații și întreținere.

11. Contractul 3+2 – canone concordato

Contractul 3+2 este asociat cu canone concordato, adică o formă de închiriere în care nivelul chiriei și alte condiții sunt stabilite în raport cu acordurile teritoriale aplicabile.

Legea nr. 431/1998 prevede pentru aceste contracte o durată de cel puțin trei ani. La prima scadență, dacă părțile nu convin altfel, există o prelungire legală de doi ani, în condițiile prevăzute de lege.

Canone concordato nu înseamnă pur și simplu „o chirie mai mică”. Valoarea și condițiile sunt legate de acordurile teritoriale și de regulile aplicabile în localitatea respectivă.

Pentru chiriaș este important să verifice că tipul de contract folosit corespunde efectiv regulilor pentru canone concordato.


12. Contractul tranzitoriu – contratto transitorio

Contractul tranzitoriu este destinat situațiilor în care există o nevoie locativă temporară, nu unei utilizări permanente deghizate sub forma unui contract scurt.

Durata contractului tranzitoriu nu poate depăși, în cadrul disciplinei speciale, 18 luni. Pentru folosirea acestui tip de contract trebuie respectate condițiile prevăzute de lege și de regulile aplicabile contractelor tranzitorii.

Motivul caracterului temporar trebuie tratat serios și trebuie verificat conform regulilor contractuale și modelului aplicabil.

Un contract tranzitoriu nu trebuie confundat cu o simplă înțelegere verbală sau cu un contract 4+4 întrerupt arbitrar după câteva luni.


13. Contractul pentru studenți universitari

Există un regim distinct pentru contractele de închiriere destinate studenților universitari.

Regulamentul special prevăzut de Decretul interministerial din 16 ianuarie 2017 se aplică în localitățile și situațiile prevăzute de actul normativ, inclusiv pentru studenți înscriși la cursuri universitare sau de formare postuniversitară într-un alt municipiu decât cel de rezidență.

Durata contractului pentru studenți este cuprinsă între 6 luni și 3 ani, cu regulile specifice privind reînnoirea și disdetta.

Acest tip de contract este important mai ales pentru studenții români care merg în Italia pentru universitate și au nevoie de o cameră sau de un apartament pe durata studiilor.

În cazul contractelor pentru studenți, trebuie verificat acordul teritorial aplicabil și modelul de contract corespunzător.


14. Ce trebuie să verifici înainte să semnezi?

Nu semna doar pentru că locuința arată bine la vizionare. Înainte de semnare verifică:

  • identitatea proprietarului;
  • dreptul de a închiria locuința;
  • adresa exactă;
  • caracteristicile și suprafața locuinței;
  • numărul și tipul camerelor;
  • mobilierul;
  • starea pereților, podelelor, ușilor și ferestrelor;
  • instalațiile electrice și de apă;
  • încălzirea și producerea apei calde;
  • eventualele infiltrații sau urme de umezeală;
  • cheltuielile de condominiu;
  • utilitățile;
  • chiria;
  • depozitul;
  • durata;
  • condițiile de recesso;
  • eventualele clauze privind actualizarea chiriei;
  • inventarul mobilierului și al aparatelor;
  • modalitatea de predare a locuinței;
  • eventualul proces-verbal de predare.

Fotografiile făcute în ziua predării pot fi foarte utile la finalul contractului.


15. Atenție la fraudele imobiliare în Italia

Fraudele legate de chirii pot apărea în special în anunțurile online. Un singur semnal nu dovedește automat o fraudă, dar mai multe elemente suspecte împreună trebuie tratate cu atenție.

Semnale de alarmă

  • chiria este mult sub nivelul obișnuit pentru zona respectivă, fără o explicație clară;
  • persoana refuză să îți arate locuința;
  • ți se cere să plătești înainte să vezi apartamentul;
  • ești presat să transferi banii „astăzi”;
  • proprietarul spune că este în străinătate și nu poate organiza o vizionare;
  • documentele prezentate par modificate sau incoerente;
  • numele beneficiarului contului bancar nu corespunde persoanei cu care semnezi;
  • ți se solicită plata prin metode neobișnuite sau dificil de urmărit;
  • ți se spune că trebuie să plătești imediat pentru a „rezerva” locuința, fără contract clar.

Cum verifici?

Încearcă să vezi locuința personal sau printr-o procedură de vizionare credibilă. Verifică identitatea proprietarului, documentele contractului și, atunci când este relevant, dreptul persoanei care negociază de a reprezenta proprietarul.

Plățile trebuie să fie documentate. Păstrează anunțul, conversațiile, documentele, chitanțele și dovezile transferurilor.

Nu trimite bani numai pentru că cineva îți spune că „mai sunt și alți interesați”. Presiunea artificială este un motiv pentru verificări suplimentare.


16. Semnarea contractului

Înainte de semnare trebuie să citești întreg documentul, nu doar pagina în care apare chiria.

Verifică în special:

  • numele tuturor părților;
  • datele de identificare;
  • descrierea locuinței;
  • durata;
  • chiria;
  • depozitul;
  • cheltuielile accesorii;
  • utilitățile;
  • reparațiile și întreținerea;
  • regulile privind rezilierea și recesso;
  • data de început a locațiunii;
  • eventualele condiții privind mobilierul și inventarul.

Este foarte important să primești și să păstrezi un exemplar al contractului semnat.

Dacă nu înțelegi o clauză, cere explicații înainte de semnare. Nu semna un document pe care nu l-ai citit sau ale cărui efecte nu le înțelegi.


17. Înregistrarea contractului de închiriere în Italia

Pentru contractele de locazione care trebuie înregistrate, înregistrarea este o formalitate fiscală esențială.

Agenzia delle Entrate precizează că, în regula generală, contractele de închiriere trebuie înregistrate în termen de 30 de zile de la data semnării sau, dacă este anterioară, de la data începerii contractului.

Obligația privind înregistrarea revine părților, iar procedura poate fi realizată inclusiv prin serviciile Agenzia delle Entrate.

Există o excepție pentru anumite contracte cu durata totală de cel mult 30 de zile într-un an, pentru care nu există obligația generală de înregistrare, deși pot exista situații în care înregistrarea se face voluntar sau este necesară în funcție de împrejurări.

Pentru o chirie obișnuită de locuință, nu presupune niciodată că „este în regulă fără înregistrare”. Verifică dacă acel contract trebuie înregistrat și păstrează dovada înregistrării.

Contractele care trebuiau înregistrate și nu au fost înregistrate pot crea consecințe juridice și fiscale importante; Agenzia delle Entrate avertizează asupra nulității contractelor care nu sunt înregistrate atunci când înregistrarea este obligatorie.


18. Ce este cedolare secca?

Cedolare secca este un regim fiscal special pentru anumite contracte de închiriere a locuințelor. Opțiunea aparține locatorului, nu chiriașului.

Pentru contractele rezidențiale eligibile, Agenzia delle Entrate indică în 2026:

  • 21% pentru contractele eligibile la regimul general, inclusiv cele la canone libero;
  • 10% pentru contractele la canone concordato care îndeplinesc condițiile legale pentru cota redusă.

Cedolare secca înlocuiește, pentru contractele eligibile, anumite forme de impozitare și include în regimul său impozitul de registru și impozitul de timbru aferente contractului.

Un aspect important pentru chiriaș este faptul că exercitarea opțiunii pentru cedolare secca este legată de renunțarea locatorului la actualizarea chiriei pentru perioada în care regimul este aplicat, în condițiile prevăzute de legislația fiscală.

Cedolare secca nu înseamnă că proprietarul trebuie să reducă automat chiria. Este un regim fiscal aplicabil proprietarului, nu o reducere generală a prețului locuinței.


19. Rezidența într-o locuință închiriată în Italia

Contractul de închiriere și rezidența sunt două lucruri diferite.

Contractul stabilește relația dintre locatore și conduttore. Rezidența este o situație anagrafică gestionată de Comune și se referă la locul în care persoana își stabilește în mod obișnuit locuința.

În dreptul italian este de asemenea importantă diferența dintre:

  • residenza – locul reședinței obișnuite;
  • domicilio – locul unde persoana își are principalul centru al afacerilor și intereselor, potrivit regulilor civile.

Un chiriaș poate locui legal într-un apartament fără ca simpla existență a contractului să însemne automat că toate formalitățile de rezidență au fost îndeplinite.

Dacă locuința este folosită efectiv ca domiciliu și îndeplinești condițiile pentru înscrierea anagrafică, cererea se face la Comune, de regulă prin sistemele anagrafice disponibile, inclusiv ANPR unde serviciul este activ.

Administrația locală poate solicita dovada ocupării legale a locuinței, cum ar fi copia contractului de închiriere și, după caz, dovada înregistrării.


20. Schimbarea rezidenței – cambio di residenza

După mutare, persoana trebuie să verifice procedura aplicabilă la Comune pentru declararea noii rezidențe.

În practică, administrațiile locale cer informații despre noua locuință și despre titlul legal în baza căruia este ocupată. Pentru cetățenii UE pot exista și cerințe privind documentele care demonstrează situația lor în Italia.

Termenele și modalitatea concretă de depunere pot fi gestionate prin proceduri locale. De exemplu, Comune di Milano indică depunerea declarației pentru schimbarea rezidenței în termen de 20 de zile de la transfer și permite folosirea serviciilor online.

Acest exemplu arată de ce este important să verifici întotdeauna instrucțiunile Comune-ului în care te-ai mutat, deoarece procedura administrativă concretă poate avea particularități locale.


21. Utilitățile: energie, gaz, apă, încălzire, internet și TARI

După semnarea contractului trebuie să clarifici situația fiecărei utilități.

Electricitate

Verifică dacă furnizarea este activă și pe numele cui este contractul. În funcție de situație poate fi necesară voltura, subentro sau încheierea unui contract nou.

Gaz

Terminologia poate fi similară cu cea folosită la electricitate. Întreabă furnizorul sau proprietarul ce situație există și ce operațiune trebuie efectuată.

Apă

În unele clădiri, apa poate fi gestionată individual, iar în altele poate exista o componentă legată de condominiu. Verifică mecanismul exact.

Încălzirea

Un apartament poate avea încălzire autonomă sau centralizată. În ultimul caz, o parte a costurilor poate apărea în cheltuielile de condominiu.

Internet

Contractul pentru internet poate reveni chiriașului dacă nu este inclus în chirie sau în cheltuielile convenite.

TARI

TARI este taxa privind gestionarea deșeurilor. Regimul depinde de durata ocupării și de regulile fiscale aplicabile local.

Ministerul Economiei și Finanțelor explică faptul că, în cazul unei ocupări temporare de cel mult șase luni în cursul aceluiași an, TARI este datorată de posesor, în timp ce pentru o deținere care nu are caracter temporar, precum o relație locativă de durată, contribuabilul este de regulă ocupantul. În același timp, administrația locală aplică procedurile sale pentru declararea ocupației.

Prin urmare, pentru TARI este recomandat să verifici și regulile Comune-ului în care se află locuința.


22. Ce sunt cheltuielile de condominiu – spese condominiali?

Spese condominiali sunt cheltuielile asociate gestionării și funcționării condominiului.

Printre costurile care pot apărea se numără întreținerea și funcționarea spațiilor comune, anumite servicii, curățenia, liftul, apa, încălzirea centralizată și alte cheltuieli comune, în funcție de clădire.

Nu trebuie presupus că orice cheltuială de condominiu este automat suportată de chiriaș. Împărțirea dintre locatore și conduttore depinde de legislația aplicabilă, de natura cheltuielii și de clauzele contractuale.

Înainte de semnare, cere o explicație clară privind:

  • valoarea aproximativă a cheltuielilor;
  • ce servicii sunt incluse;
  • ce servicii se plătesc separat;
  • cum sunt calculate;
  • cine suportă intervențiile extraordinare.

Cu cât împărțirea este mai clară în contract, cu atât sunt mai mici șansele apariției unei dispute.


23. Ce se întâmplă dacă proprietarul vrea să mărească chiria?

Nu există o regulă unică prin care proprietarul să poată schimba oricând chiria după bunul plac.

Trebuie analizate separat:

  • tipul contractului;
  • clauzele privind actualizarea chiriei;
  • regimul fiscal ales de proprietar;
  • momentul în care se produce modificarea;
  • regulile specifice contractului 4+4, 3+2, tranzitoriu sau pentru studenți.

În cazul cedolare secca, opțiunea fiscală implică, pentru perioada relevantă, renunțarea locatorului la actualizarea chiriei în condițiile prevăzute de regimul fiscal.

În celelalte situații trebuie verificat contractul și cadrul legal aplicabil. Nu este corect să presupui că orice creștere de chirie este automat legală sau automat ilegală.


24. Poate proprietarul să intre în locuință oricând?

Faptul că o persoană este proprietarul apartamentului nu înseamnă că poate intra în locuința ocupată de chiriaș oricând și fără nicio limită.

Pe durata contractului, chiriașul beneficiază de folosința locuinței, iar accesul proprietarului trebuie gestionat în acord cu contractul, situația concretă și drepturile ambelor părți.

Pot exista situații în care accesul este justificat, de exemplu:

  • efectuarea unor lucrări;
  • verificări necesare;
  • intervenții tehnice;
  • vizionări legate de o vânzare sau o viitoare închiriere, dacă sunt permise și organizate corespunzător;
  • situații de urgență.

În mod normal, este prudent ca vizita să fie anunțată și convenită într-un mod rezonabil. Pentru orice situație conflictuală concretă poate fi necesară consultarea unui profesionist.


25. Reparațiile: cine plătește?

Codul civil italian face diferența între obligațiile locatorului și micile reparații care revin chiriașului.

În principiu, locatorul trebuie să efectueze reparațiile necesare pentru menținerea bunului în stare corespunzătoare, cu excepția micilor reparații care revin conduttore-ului.

Art. 1609 din Codul civil leagă micile reparații de deteriorările produse prin folosirea bunului și le separă de deteriorările provenite din vechime sau din caz fortuit.

Exemple orientative

  • o problemă structurală importantă nu este, în mod normal, tratată ca o simplă cheltuială de utilizare zilnică a chiriașului;
  • anumite intervenții mici rezultate din folosirea obișnuită pot reveni chiriașului;
  • o deteriorare provocată de chiriaș poate genera o obligație suplimentară pentru acesta;
  • o instalație veche care se defectează din cauza uzurii nu trebuie confundată automat cu o daună provocată de chiriaș.

Împărțirea exactă trebuie analizată în funcție de natura problemei, contract și legislația aplicabilă.


26. Dacă apartamentul are probleme

În cazul unei infiltrații, al unei defecțiuni de încălzire, al unei probleme electrice, al mucegaiului sau al unei defecțiuni importante, primul pas practic este să informezi proprietarul cât mai repede.

Este recomandat să existe dovezi:

  • fotografii;
  • filmări;
  • mesaje;
  • e-mailuri;
  • rapoarte tehnice, dacă este cazul;
  • dovezi ale datei la care problema a fost semnalată.

Nu amâna comunicarea unei probleme grave. Întârzierea poate complica situația și poate crea dispute cu privire la momentul în care proprietarul a fost informat.

În cazul unei urgențe reale, trebuie acordată prioritate protejării persoanelor și evitării agravării pagubelor, după care se documentează situația și se contactează proprietarul sau persoana responsabilă.


27. Rezilierea contractului de către chiriaș

În limbajul italian vei întâlni mai multe noțiuni care nu trebuie confundate:

  • disdetta – notificarea prin care se evită reînnoirea sau se comunică încetarea la un anumit moment prevăzut de contract sau de lege;
  • recesso – retragerea din raportul contractual înainte de termen în condițiile în care legea sau contractul permit acest lucru;
  • risoluzione – încetarea raportului contractual în alte situații juridice, inclusiv ca urmare a unor încălcări contractuale.

Pentru chiriaș este importantă regula referitoare la gravi motivi. Art. 3 alin. 6 din Legea nr. 431/1998 prevede că, atunci când există motive grave, conduttore-ul poate renunța la contract în orice moment, cu un preaviz de șase luni către locator.

Contractul poate conține și condiții mai favorabile chiriașului. De aceea trebuie verificată întotdeauna clauza de recesso.


28. Dacă chiriașul pleacă înainte de termen

Plecarea fizică din apartament nu este întotdeauna echivalentă cu încetarea juridică a contractului.

Înainte să pleci:

  • verifică dacă ai drept de recesso;
  • verifică existența unor gravi motivi, dacă invoci această procedură;
  • verifică termenul de preaviz;
  • transmite notificarea în forma cerută de contract sau de lege;
  • păstrează dovada transmiterii;
  • stabilește data predării cheilor;
  • clarifică eventualele sume finale.

Nu presupune că plata unei singure luni sau predarea cheilor închide automat toate obligațiile contractuale.


29. Restituirea depozitului de garanție

La sfârșitul chiriei, locuința trebuie predată ținând cont de obligațiile chiriașului și de starea în care a fost primită, cu excepția uzurii normale.

Este util să existe:

  • proces-verbal de predare;
  • fotografii ale tuturor camerelor;
  • fotografii ale mobilierului și aparatelor;
  • citiri ale contoarelor;
  • numărul cheilor predate;
  • dovezi privind achitarea ultimelor cheltuieli.

Aceste documente pot ajuta dacă apare o dispută cu privire la deteriorări sau la suma care trebuie restituită.


30. Ce se întâmplă la predarea locuinței?

În ziua plecării, este recomandat să urmezi un checklist.

  1. Curăță locuința conform obligațiilor contractuale.
  2. Verifică mobilierul și electrocasnicele.
  3. Notează valorile contoarelor.
  4. Fotografiază starea apartamentului.
  5. Fotografiază eventualele deteriorări existente și discutate deja.
  6. Predă toate cheile.
  7. Achită sumele finale datorate.
  8. Închide sau transferă utilitățile, după caz.
  9. Comunică oficial plecarea.
  10. Cere o dovadă a predării cheilor.
  11. Păstrează documentele până la soluționarea tuturor obligațiilor finale.

31. Dacă proprietarul nu restituie garanția

Dacă depozitul nu este restituit, începe cu pași documentați și proporționați.

  1. Verifică exact clauza privind deposito cauzionale.
  2. Verifică dacă există restanțe sau daune contestate.
  3. Trimite o solicitare scrisă pentru restituire.
  4. Păstrează dovada trimiterii.
  5. Păstrează fotografiile și procesul-verbal de predare.
  6. Solicită explicații scrise pentru orice reținere.
  7. Dacă problema persistă, consultă un avocat sau alt profesionist competent.

Nu este recomandat să formulezi amenințări sau acuzații fără documente. O cerere clară și documentată este mai utilă.


32. Dacă proprietarul refuză să înregistreze contractul

Dacă proprietarul îți propune o locuință cu un contract care trebuie înregistrat, dar refuză înregistrarea, situația trebuie tratată cu seriozitate.

Agenzia delle Entrate precizează că obligația de înregistrare se aplică, în regula generală, contractelor de locazione care intră sub această procedură.

Chiriașul trebuie să păstreze:

  • copii ale tuturor documentelor primite;
  • mesajele cu proprietarul;
  • dovezile plăților;
  • eventualele confirmări ale predării locuinței;
  • orice document referitor la contract.

Pentru informații fiscale și procedurale, poate fi contactată Agenzia delle Entrate. Pentru probleme juridice concrete este recomandat un profesionist.


33. Închirierea unei locuințe fără contract

Expresii precum „facem fără contract”, „nu trebuie să înregistrăm” sau „îți dau o chitanță simplă” trebuie tratate cu mare atenție atunci când este vorba despre o relație locativă care intră sub obligația de înregistrare.

O înțelegere „la negru” poate crea riscuri atât pentru proprietar, cât și pentru chiriaș:

  • lipsa unei dovezi clare a drepturilor și obligațiilor;
  • probleme fiscale;
  • probleme privind rezidența sau alte formalități administrative;
  • dificultăți atunci când apar conflicte;
  • riscuri privind garanția și plata chiriei.

Nu porni de la ideea că lipsa unui contract scris înseamnă lipsa oricăror drepturi. Situația juridică poate deveni însă mult mai complicată și trebuie analizată profesional în caz concret.


34. Poți închiria dacă nu ai un contract de muncă?

Faptul că nu ai un contract de muncă nu înseamnă, în sine, că legea italiană interzice închirierea unei locuințe.

Problema este că proprietarul poate dori să verifice dacă chiria poate fi plătită în mod realist.

Persoană fără loc de muncă

Poate fi necesară o altă formă de garanție sau dovadă financiară.

Persoană nou-venită în Italia

Poate prezenta alte documente privind veniturile și, dacă este cazul, un garant.

Persoană care lucrează pe cont propriu

Pot fi solicitate documente fiscale sau documente care demonstrează activitatea și veniturile.

Venituri din străinătate

Proprietarul poate solicita documente care să arate proveniența și regularitatea veniturilor, inclusiv traduceri sau alte dovezi, în funcție de situație.

Toate aceste exemple țin în mare parte de evaluarea solvabilității și trebuie separate de condițiile juridice ale contractului.


35. Închirierea unei camere în Italia

Închirierea unei camere este o formă frecventă de cazare, mai ales pentru studenți și persoane care se mută pentru muncă.

Înainte să semnezi verifică:

  • care cameră este închiriată;
  • ce spații sunt comune;
  • cine folosește bucătăria și baia;
  • ce costuri sunt incluse;
  • cum sunt împărțite utilitățile;
  • dacă există un contract de locazione pentru cameră sau pentru o porțiune a imobilului;
  • ce reguli există privind musafirii;
  • ce se întâmplă dacă un alt coleg de apartament pleacă.

O cameră închiriată trebuie tratată la fel de serios ca un apartament întreg în ceea ce privește documentele și contractul.


36. Închirierea unei locuințe pentru familie

Dacă se mută mai multe persoane, este important ca situația tuturor să fie clară.

În funcție de caz, pot fi implicați:

  • soțul sau soția;
  • copiii;
  • alte persoane care locuiesc împreună cu titularul contractului.

Înainte de semnare este util să fie clarificat cine este indicat în contract, cine va locui efectiv în apartament și care sunt formalitățile administrative necesare pentru fiecare persoană.

Acest aspect devine important și pentru rezidență, pentru starea de familie și pentru eventualele formalități fiscale sau administrative.


37. Ghid practic: de la anunț la mutare

Procesul poate fi rezumat cronologic astfel:

  1. Cauți locuința.
  2. Verifici anunțul.
  3. Programezi vizionarea.
  4. Verifici apartamentul.
  5. Verifici identitatea și documentele.
  6. Verifici costurile totale.
  7. Negociezi condițiile, dacă există loc pentru negociere.
  8. Identifici tipul corect de contract.
  9. Citești contractul.
  10. Semnezi.
  11. Plătești sumele datorate numai după ce situația este clară și documentată.
  12. Te asiguri că se efectuează înregistrarea atunci când este obligatorie.
  13. Preiei locuința și cheile.
  14. Fotografiezi starea inițială și notezi contoarele.
  15. Faci formalitățile de rezidență și utilități care îți revin.

38. Exemplu practic – o familie română închiriază un apartament în Italia

Să presupunem că o familie română, formată din doi adulți și un copil, locuiește deja în Italia și caută un apartament mai mare.

Pasul 1: Căutarea

Familia găsește mai multe anunțuri și nu se uită doar la chirie. Compară și spese condominiali, utilitățile, zona și condițiile contractuale.

Pasul 2: Vizionarea

La vizionare verifică instalațiile, încălzirea, ferestrele, umezeala, mobilierul și aparatele.

Pasul 3: Documentele

Agenția cere actele de identitate, codice fiscale și documente privind veniturile. Familia pregătește documentele disponibile și întreabă dinainte ce alte informații sunt necesare.

Pasul 4: Contractul

Proprietarul propune un contract. Familia verifică dacă este 4+4, 3+2 sau alt tip și citește toate clauzele privind chiria, garanția, cheltuielile și plecarea anticipată.

Pasul 5: Costurile

Înainte de transferul banilor, familia cere o defalcare clară între chirie, depozit, eventualul comision și celelalte cheltuieli.

Pasul 6: Semnarea și înregistrarea

După semnare, familia păstrează exemplarul propriu și urmărește finalizarea formalităților fiscale necesare.

Pasul 7: Mutarea

La predare, familia fotografiază apartamentul, notează contoarele și verifică numărul cheilor primite.

Pasul 8: După mutare

Familia verifică procedura Comune-ului pentru rezidență și regulile privind utilitățile și TARI.

Acest exemplu este fictiv și are rol exclusiv explicativ.


39. Întrebări frecvente despre chiria în Italia

1. Poate un român să închirieze o locuință în Italia?

Da. Cetățenia română nu reprezintă, în sine, un obstacol pentru încheierea unui contract de locazione. Proprietarul poate însă verifica documentele și solvabilitatea.

2. Am nevoie de codice fiscale?

Codice fiscale este foarte important pentru formalitățile fiscale și pentru înregistrarea contractului. Nu trebuie confundată însă cerința fiscală cu faptul că proprietarul poate solicita documentul încă din etapa de selecție.

3. Pot închiria dacă nu am contract de muncă?

Da, este posibil în anumite situații. Proprietarul poate cere însă alte dovezi de venit sau un garant.

4. Cât este garanția?

În materia locuințelor, depozitul cauzional nu poate depăși trei luni de chirie, potrivit art. 11 din Legea nr. 392/1978.

5. Cine plătește agenția?

Comisionul de mediere poate reveni uneia sau ambelor părți, în funcție de acord. În lipsa unui acord, pot conta uzanțele locale.

6. Ce este contractul 4+4?

Este contractul la canone libero cu o durată de cel puțin patru ani și reînnoire pentru încă patru ani, în condițiile legii.

7. Ce este contractul 3+2?

Este contractul la canone concordato, cu o durată de cel puțin trei ani și o prelungire legală de doi ani la prima scadență, în condițiile legii.

8. Ce este contractul tranzitoriu?

Este contractul destinat unei nevoi locative temporare și are, în disciplina specială, o durată de cel mult 18 luni.

9. Ce este contractul pentru studenți?

Este un tip special de contract pentru studenți universitari, cu durată cuprinsă între 6 și 36 de luni și cu reguli specifice.

10. Ce este cedolare secca?

Este un regim fiscal ales de locator pentru anumite contracte. În 2026, Agenzia delle Entrate indică 21% pentru regimul general eligibil și 10% pentru anumite contracte la canone concordato.

11. Trebuie înregistrat contractul?

Contractele care intră sub obligația de înregistrare trebuie înregistrate, în regula generală, în 30 de zile de la semnare sau de la începerea contractului, dacă aceasta este anterioară.

12. Pot să-mi fac rezidența la adresa închiriată?

În principiu, o persoană care ocupă legal locuința și îndeplinește condițiile pentru înscrierea anagrafică poate solicita rezidența la Comune. Procedura concretă poate varia local.

13. Cine plătește cheltuielile de condominiu?

Depinde de natura cheltuielii, legislația aplicabilă și contract. Nu toate cheltuielile sunt automat în sarcina chiriașului.

14. Cine plătește reparațiile?

În principiu, locatorul suportă reparațiile necesare, cu excepția micilor reparații care intră în sarcina chiriașului, potrivit regulilor Codului civil.

15. Poate proprietarul să intre în apartament fără acord?

Nu trebuie presupus că proprietarul are un drept nelimitat de acces. Vizitele și intervențiile trebuie organizate în conformitate cu drepturile chiriașului, contractul și situația concretă, cu excepțiile specifice, inclusiv urgențele.

16. Pot pleca înainte de expirarea contractului?

Poate exista drept de recesso, inclusiv în prezența unor gravi motivi, cu respectarea preavizului prevăzut de lege. Contractul poate oferi și condiții mai favorabile.

17. Când primesc înapoi garanția?

După încetarea raportului și predarea locuinței, depozitul se regularizează ținând cont de eventualele obligații ale chiriașului și de starea imobilului.

18. Ce fac dacă proprietarul nu îmi restituie garanția?

Trimite o solicitare scrisă, păstrează dovezile și cere justificarea oricărei rețineri. Dacă disputa persistă, consultă un profesionist.

19. Ce fac dacă suspectez o fraudă?

Nu plăti până când situația nu este verificată. Păstrează anunțul, mesajele și documentele și verifică identitatea proprietarului și dreptul acestuia de a închiria.

20. Pot închiria o cameră?

Da. Există situații în care se închiriază doar o porțiune din locuință. Contractul trebuie să stabilească exact spațiul închiriat și regulile pentru zonele comune.

21. Ce fac dacă proprietarul nu vrea să înregistreze contractul?

Nu ignora situația. Păstrează toate dovezile și solicită informații de la Agenzia delle Entrate sau consultă un profesionist pentru situația concretă.

22. Este suficient să primesc cheia dacă nu am contract?

Nu. Predarea cheii nu înlocuiește automat formalitățile și documentele necesare pentru o relație locativă legală.

23. Pot locui cu familia dacă doar eu sunt titularul contractului?

Depinde de situație și de regulile aplicabile. Este recomandat ca persoanele care vor locui efectiv în locuință să fie clarificate înainte de semnare și să fie verificate formalitățile privind rezidența.

24. Poate proprietarul să ceară dovada veniturilor?

Da, proprietarul poate solicita documente pentru evaluarea solvabilității, cu respectarea cadrului legal aplicabil. Aceasta este o chestiune diferită de documentele fiscale obligatorii pentru înregistrarea contractului.


40. Checklist pentru românii care închiriază o locuință în Italia

Înainte să plătești bani și să semnezi contractul, verifică:

  • Am verificat cine este proprietarul?
  • Persoana care negociază are dreptul să închirieze sau să reprezinte proprietarul?
  • Am văzut efectiv locuința?
  • Adresa corespunde locuinței vizionate?
  • Am verificat starea apartamentului?
  • Am fotografiat problemele existente?
  • Știu exact cât este chiria?
  • Știu exact cât este depozitul?
  • Știu exact cât este comisionul agenției?
  • Știu care sunt spese condominiali?
  • Știu ce utilități plătesc separat?
  • Știu cine gestionează apa și încălzirea?
  • Știu cum este tratată TARI?
  • Știu ce tip de contract semnez?
  • Știu durata contractului?
  • Am citit clauza privind recesso?
  • Am citit clauzele privind actualizarea chiriei?
  • Am înțeles condițiile privind depozitul?
  • Există inventar pentru mobilier și aparate?
  • Există proces-verbal de predare?
  • Am primit sau voi primi un exemplar al contractului semnat?
  • Știu cine se ocupă de înregistrarea contractului?
  • Am verificat dacă se aplică cedolare secca?
  • Știu ce formalități trebuie făcute pentru rezidență?
  • Știu ce trebuie făcut cu electricitatea, gazul, apa și internetul?
  • Am dovada pentru fiecare plată efectuată?
  • Beneficiarul plății corespunde persoanei sau firmei cu care închei relația?
  • Nu mi se cere o plată suspectă înainte de vizionare sau contract?

41. Concluzie: cum închiriezi corect o locuință în Italia

Pentru un român care caută chirie în Italia, cel mai important lucru este să nu trateze închirierea ca pe o simplă tranzacție în care primește cheia și începe să plătească lunar.

O închiriere corectă presupune mai multe etape: identificarea unei locuințe reale, verificarea persoanei care o oferă, clarificarea costurilor, alegerea tipului corect de contract, citirea atentă a documentelor, semnarea contractului, înregistrarea atunci când este obligatorie și documentarea predării locuinței.

Trebuie să cunoști diferența dintre canone di locazione, deposito cauzionale, spese condominiali, utilități și eventualul comision al agenției. Trebuie, de asemenea, să înțelegi dacă ai un contract 4+4, 3+2, tranzitoriu sau pentru studenți și ce reguli se aplică în cazul în care vrei să pleci înainte de termen.

Pentru cetățenii români, cetățenia UE nu reprezintă în sine un obstacol pentru închirierea unei locuințe. În schimb, proprietarul poate verifica solvabilitatea și poate solicita documente suplimentare. De aceea, este util să ai pregătite actele de identitate, codice fiscale și documentele care explică situația profesională sau financiară.

La fel de importantă este atenția la fraude. Nu plăti doar pentru că un anunț pare foarte bun. Vizionarea, verificarea identității, verificarea documentelor, contractul și plata documentată sunt elemente esențiale pentru protejarea chiriașului.

După mutare, verifică formalitățile privind residenza, utilitățile și TARI și păstrează toate documentele pe întreaga durată a contractului.

În final, regula practică este simplă: nu plăti o sumă importantă înainte să știi exact ce reprezintă, cui o plătești și în baza cărui document o plătești. O chirie bine documentată îți oferă o bază mult mai clară pentru exercitarea drepturilor și pentru respectarea obligațiilor de chiriaș în Italia.


Surse oficiale

Notă: informațiile din acest articol au caracter general și informativ. Contractele de închiriere pot diferi în funcție de tipul contractului, acordurile teritoriale, Comune și situația concretă a chiriașului sau proprietarului. Pentru o situație juridică individuală este recomandată consultarea unui profesionist autorizat în Italia.

miercuri, 23 septembrie 2026

Cum se face rezidența în Italia pentru un cetățean român

Actualizat la 23 septembrie 2026

Pentru un cetățean român care se mută în Italia, stabilirea rezidenței este una dintre cele mai importante formalități administrative. În Italia, rezidența se înregistrează la Comune în care persoana locuiește efectiv, prin înscrierea în Anagrafe, adică registrul populației rezidente.

Românii sunt cetățeni ai Uniunii Europene și beneficiază de dreptul de liberă circulație și de ședere în Italia în condițiile legislației europene și italiene. Pentru șederile mai lungi de trei luni se aplică însă condiții administrative specifice, în funcție de motivul șederii: muncă, activitate independentă, studii, existența unor resurse economice suficiente sau statutul de membru de familie. (European Union)

Este important de reținut că rezidența nu este același lucru cu domiciliul, iar rezidența nu trebuie confundată nici cu codice fiscale sau cu tessera sanitaria.


1. Ce înseamnă rezidența în Italia?

În Italia, „residenza” reprezintă locul în care persoana își are dimora abituale, adică locul în care locuiește în mod obișnuit.

Un cetățean român care se mută efectiv într-o localitate italiană și dorește să își stabilească acolo rezidența trebuie să ceară înscrierea în Anagrafe del Comune competent. Comune-ul competent este cel în care persoana locuiește efectiv. (Città di Firenze)

Rezidență și domiciliu: care este diferența?

Rezidența este legată de locul în care persoana locuiește în mod obișnuit.

Domiciliul, în sens juridic, se referă la locul în care persoana își stabilește centrul principal al afacerilor și intereselor sale. Domiciliul nu este echivalent cu rezidența și nu trebuie presupus automat că orice persoană care locuiește temporar într-un oraș are și rezidența acolo. (Servizi CRM)

Pe scurt:

Residenza = locul unde locuiești în mod obișnuit.

Domicilio = locul legat de centrul afacerilor și intereselor tale.

Pentru înregistrarea în anagrafe, autoritățile trebuie să verifice existența unei locuințe și a unei șederi efective la adresa declarată.


2. Cine poate solicita rezidența în Italia?

Un cetățean român, fiind cetățean UE, poate solicita înscrierea în registrele anagrafice atunci când îndeplinește condițiile pentru dreptul de ședere în Italia.

Principalele situații sunt următoarele:

Cetățean român care lucrează în Italia

Poate fi vorba despre un salariat sau despre o persoană care desfășoară o activitate independentă.

Legislația italiană recunoaște dreptul de ședere pentru cetățeanul UE care este lavoratore subordinato sau lavoratore autonomo în Italia. (Normattiva)

Cetățean român care nu lucrează, dar are resurse suficiente

Persoana poate avea drept de ședere dacă dispune pentru ea și pentru membrii familiei de resurse economice suficiente pentru a nu deveni o sarcină pentru sistemul de asistență socială și are o asigurare medicală sau un alt titlu adecvat care acoperă riscurile sanitare pe teritoriul Italiei. (Normattiva)

Student

Un cetățean român care studiază în Italia poate beneficia de dreptul de ședere dacă este înscris la o instituție de învățământ sau formare și îndeplinește condițiile privind resursele economice și acoperirea medicală. (EURES (EURopean Employment Services))

Membru de familie

Dreptul de ședere poate exista și pentru membrii de familie care însoțesc sau se alătură unui cetățean UE care are drept de ședere în Italia. (Normattiva)

În cazul unui membru de familie care nu este cetățean UE, procedura poate implica și Questura, nu doar Comune-ul. Situația este diferită de cea a unui membru de familie care este el însuși cetățean UE. (Prefettura)


3. Ce se întâmplă în primele trei luni?

Un cetățean UE are, în principiu, dreptul de a locui într-un alt stat UE pentru o perioadă de până la trei luni fără obligația generală de înregistrare ca rezident. După această perioadă pot exista obligații de înregistrare, în funcție de legislația statului și de situația persoanei. (European Union)

În Italia, pentru șederea de peste trei luni, cetățeanul UE trebuie să se încadreze într-una dintre situațiile prevăzute de legislația privind libera circulație și dreptul de ședere.

De aceea, nu este corect să spunem simplu că „orice român trebuie să obțină permis de ședere”. Pentru cetățenii UE, inclusiv români, procedura este legată în principal de înscrierea anagrafica la Comune. (Prefettura)


4. Unde se face rezidența în Italia?

Rezidența se solicită la Comune-ul în care locuiești efectiv.

În funcție de localitate, cererea poate fi gestionată prin:

  • Ufficio Anagrafe;
  • servicii online ale Comune-ului;
  • portalul ANPR – Anagrafe Nazionale della Popolazione Residente;
  • e-mail sau PEC;
  • alte modalități stabilite de administrația locală.

Nu toate Comunele organizează procedura în exact același mod.

De exemplu, Comune di Firenze prevede pentru cetățenii UE posibilitatea utilizării ANPR și acceptă și alte modalități de transmitere a documentelor, iar pagina oficială a Comune-ului explică separat documentele necesare și modul de depunere. (Città di Firenze)

Ce este ANPR?

ANPR – Anagrafe Nazionale della Popolazione Residente este baza de date națională în care sunt integrate datele anagrafice ale populației rezidente.

Prin ANPR pot fi accesate mai multe servicii digitale, inclusiv verificarea datelor anagrafice, obținerea unor certificate și, în condițiile serviciului disponibil, depunerea online a unor cereri de schimbare a rezidenței. (Dipartimento Digitale)

Din 2022 este disponibil serviciul online pentru schimbarea rezidenței prin ANPR, cu autentificare digitală. (Interno)

Important: posibilitatea concretă de a folosi ANPR pentru prima înscriere provenită din străinătate poate depinde de situația solicitantului și de modul în care este configurat serviciul la Comune. De aceea, pentru o primă rezidență în Italia trebuie verificată pagina oficială a Comune-ului unde locuiești. Comune di Firenze, de exemplu, indică în mod expres accesul anumitor cetățeni UE proveniți din străinătate prin identitate digitală EIDAS. (Città di Firenze)


5. Ce acte sunt necesare pentru rezidența în Italia?

Documentele pot varia în funcție de situația personală.

Nu există o listă unică în care fiecare cetățean român să prezinte exact aceleași documente indiferent de motivul șederii.

În general, trebuie pregătite următoarele categorii de documente:

Act de identitate

Poate fi necesară o copie a:

  • cărții de identitate românești valabile;
  • sau pașaportului valabil.

Comune di Firenze solicită, pentru persoanele care provin din străinătate, copia pașaportului sau a cărții de identitate pentru persoana care solicită rezidența și, după caz, pentru membrii familiei care se mută împreună cu aceasta. (Città di Firenze)

Documente privind locuința

Trebuie să poți demonstra că locuiești legal la adresa declarată.

În funcție de situație, pot fi relevante:

  • contractul de închiriere;
  • documentul care atestă proprietatea;
  • documentele referitoare la locuință;
  • alte dovezi acceptate de Comune.

Unele administrații solicită documente diferite în funcție de faptul că ești proprietar, chiriaș sau locuiești împreună cu altă persoană. Comune di Milano, de exemplu, publică documentație distinctă pentru locuință și pentru persoanele care vin din străinătate. (Civica Scuola di Liuteria)

Documente privind activitatea profesională

Dacă lucrezi în Italia, Comune-ul poate solicita documente care demonstrează statutul de angajat sau de persoană care desfășoară activitate independentă.

Documente privind resursele economice

Acestea sunt relevante în special pentru persoanele care nu lucrează și solicită rezidența pe baza existenței unor resurse economice suficiente.

Asigurare medicală

Pentru anumite categorii, în special persoanele care nu lucrează și studenții, poate fi necesară dovada unei asigurări medicale sau a unui alt titlu medical acceptat de legislație. (Normattiva)

Documente pentru familie

Dacă te muți împreună cu familia, pot fi necesare documente care demonstrează relația de familie și, după caz, faptul că o anumită persoană este întreținută.

Pentru documentele străine, formalitățile privind traducerea sau alte cerințe trebuie verificate cu Comune-ul competent, deoarece acceptarea și modul de prezentare pot depinde de document și de situația juridică.


6. Rezidența pentru un român care lucrează în Italia

Pentru un cetățean român care lucrează în Italia, procedura este în general mai simplă din punctul de vedere al demonstrării motivului șederii.

Legislația italiană prevede dreptul de ședere de peste trei luni pentru cetățeanul UE care este lucrător salariat sau independent în Italia. (Normattiva)

La Comune poate fi necesară prezentarea unor documente care demonstrează activitatea profesională.

În funcție de tipul activității, acestea pot include documente referitoare la:

  • raportul de muncă;
  • activitatea independentă;
  • înregistrarea profesională sau fiscală;
  • alte documente cerute pentru verificarea statutului de lucrător.

Nu este recomandat să folosești o listă veche găsită pe internet ca și cum ar fi obligatorie în orice Comune. Trebuie consultată lista publicată de administrația locală unde faci rezidența.


7. Rezidența în Italia dacă nu lucrezi

Faptul că nu ai un loc de muncă nu înseamnă automat că nu poți avea rezidența în Italia.

Pentru un cetățean UE care nu lucrează, legislația prevede posibilitatea șederii atunci când există resurse economice suficiente și o asigurare medicală sau alt titlu adecvat care acoperă riscurile sanitare. (Normattiva)

În practică, Comune-ul poate solicita:

  • declarația privind existența resurselor economice;
  • documente justificative privind aceste resurse;
  • documentul privind acoperirea medicală;
  • documentele privind locuința;
  • actul de identitate.

De exemplu, pagina oficială a Comune di Milano pentru cetățenii UE care nu lucrează solicită declarația privind resurse economice suficiente și dovada unei asigurări medicale valabile conform condițiilor indicate de Comune. Această pagină a fost actualizată la 23 septembrie 2025. (Servizi CRM)

Nu trebuie presupus însă că documentele sunt identice în toate Comunele.


8. Rezidența pentru studenți

Un cetățean român care studiază în Italia poate solicita rezidența dacă îndeplinește condițiile aplicabile cetățenilor UE.

Pentru studentul care nu lucrează, sunt relevante în special:

  • dovada înscrierii la o instituție de învățământ sau formare;
  • existența unor resurse economice suficiente;
  • acoperirea medicală necesară. (EURES (EURopean Employment Services))

Înainte de depunerea cererii, este util să verifici lista exactă a documentelor publicată de Comune, deoarece pot exista cerințe administrative suplimentare privind forma documentelor.


9. Rezidența pentru membrii familiei

Un cetățean român poate solicita rezidența împreună cu membrii familiei.

În funcție de situație, pot fi necesare:

  • actele de identitate;
  • documentele care demonstrează relația de familie;
  • documentele privind rezidența persoanei de care se leagă dreptul de ședere;
  • documente privind întreținerea, atunci când aceasta este relevantă;
  • documente privind locuința.

Pentru membrii de familie care nu sunt cetățeni ai UE, regulile sunt diferite. Aceștia pot avea nevoie de carta di soggiorno di familiare di cittadino dell'Unione și de o procedură la Questura, în funcție de situație. (Prefettura)

Este important să nu confunzi această procedură cu rezidența anagrafica a cetățeanului român care este el însuși cetățean UE.


10. Cum se depune declarația de rezidență?

Procedura poate fi înțeleasă în șapte pași simpli.

Pasul 1 – Identifică Comune-ul competent

Trebuie să fie Comune-ul în care locuiești efectiv.

Nu trebuie să alegi un Comune doar pentru că este mai cunoscut sau pentru că ai familie acolo, dacă în realitate locuiești în altă localitate.

Pasul 2 – Verifică modalitatea de depunere

Intră pe site-ul oficial al Comune-ului și caută:

Residenza

sau

Dichiarazione di residenza

sau

Iscrizione anagrafica cittadini UE

Unele Comune folosesc ANPR, altele au portaluri proprii sau acceptă transmiterea documentelor prin alte canale. (Città di Firenze)

Pasul 3 – Pregătește documentele

Verifică lista exactă publicată de Comune.

Pregătește documentele privind:

  • identitatea;
  • locuința;
  • munca sau activitatea independentă;
  • resursele economice, dacă este cazul;
  • asigurarea medicală, dacă este cazul;
  • familia, dacă este cazul.

Pasul 4 – Completează declarația

Se completează dichiarazione di residenza cu datele personale, adresa și informațiile cerute de administrație.

Pot exista formulare diferite pentru:

  • persoană care vine din străinătate;
  • schimbare de rezidență din alt Comune;
  • schimbare de locuință în același Comune;
  • familie sau coabitare.

Pasul 5 – Depune cererea

Cererea poate fi depusă conform procedurii stabilite de Comune:

  • online;
  • la Ufficio Anagrafe;
  • prin e-mail;
  • prin PEC;
  • prin alte modalități acceptate local.

Pasul 6 – Păstrează dovada depunerii

Este foarte important să păstrezi:

  • copia declarației;
  • numărul de protocol, dacă există;
  • confirmarea transmiterii;
  • e-mailul de confirmare;
  • orice ricevuta primită.

Aceste dovezi pot fi utile pentru a demonstra când a fost făcută declarația.

Pasul 7 – Așteaptă verificările

După depunere, Comune-ul poate verifica atât situația anagrafică, cât și existența condițiilor legale pentru înscriere.


11. Verificarea rezidenței de către Poliția Locală

Una dintre cele mai importante etape este verificarea faptului că persoana locuiește efectiv la adresa declarată.

În multe Comune, verificările sunt efectuate de personalul competent al administrației locale, inclusiv Polizia Municipale/Polizia Locale.

Scopul verificării este să se stabilească dacă persoana are într-adevăr domiciliul obișnuit la adresa declarată. Comune di Firenze precizează expres că înscrierea este supusă verificărilor efectuate de serviciile municipale, inclusiv Polizia Municipale. (Città di Firenze)

Ce verifică autoritățile?

În principal, se urmărește dacă:

  • persoana locuiește efectiv la adresă;
  • adresa declarată corespunde locuinței reale;
  • sunt îndeplinite condițiile pentru înregistrare;
  • documentele prezentate susțin declarația.

Ce se întâmplă dacă nu ești găsit acasă?

Nu trebuie presupus automat că rezidența este respinsă.

Modalitatea concretă de efectuare a verificărilor poate varia de la un Comune la altul. Autoritatea poate efectua alte verificări sau poate solicita clarificări, după caz.

Din acest motiv, după depunerea cererii este recomandat să verifici e-mailul, eventualele comunicări ale Comune-ului și să urmărești starea cererii atunci când serviciul permite acest lucru.


12. Cât durează obținerea rezidenței?

Este important să distingem între mai multe momente.

Data depunerii declarației este momentul din care, potrivit reglementărilor privind declarațiile anagrafice, produc efecte juridice schimbările declarate, cu respectarea procedurii de verificare. (Normattiva)

Înregistrarea administrativă are loc într-un termen scurt. De exemplu, Comune di Firenze indică două zile lucrătoare pentru înregistrarea declarației. (Città di Firenze)

Verificarea condițiilor se poate desfășura în perioada următoare.

Regulile administrative prevăd un interval de 45 de zile pentru verificarea cerințelor, iar dacă în acest interval nu este comunicată o problemă în condițiile prevăzute de lege, declarația poate fi considerată conformă situației de fapt, potrivit mecanismului legal aplicabil. (Normattiva)

Așadar, nu trebuie spus că „rezidența apare după 45 de zile”. Sunt două lucruri diferite:

  • înscrierea inițială;
  • verificarea ulterioară.

13. Cât costă rezidența în Italia?

Depunerea cererii de rezidență anagrafica este, în mod normal, un serviciu gratuit.

De exemplu, Comune di Firenze indică explicit că serviciul pentru rezidența cetățeanului comunitar este gratuit. (Città di Firenze)

Totuși, trebuie făcută o diferență între:

  • depunerea declarației de rezidență;
  • eventuale certificate;
  • eventuale atestări de ședere;
  • alte documente administrative.

Unele acte distincte pot avea propriile reguli privind taxa de timbru sau alte costuri. Ministerul de Interne are, de exemplu, circulare referitoare la aplicarea impozitului de timbru pentru anumite atestări eliberate cetățenilor UE. (DAIT)

De aceea, atunci când întrebi „cât costă rezidența”, este important să precizezi despre ce procedură sau document este vorba.


14. Rezidența și codice fiscale

Codice fiscale și rezidența sunt două lucruri diferite.

Rezidența este înregistrarea anagrafica la Comune.

Codice fiscale este identificatorul fiscal atribuit de Agenzia delle Entrate.

Agenzia delle Entrate permite solicitarea codului fiscal prin modalități administrative diferite, inclusiv prin formularul AA4/8 și, în anumite situații, prin e-mail, PEC sau la ghișeu. (Agenzia Entrate)

Prin urmare, nu trebuie considerat că „a avea codice fiscale înseamnă automat că ai rezidență”.

Cele două proceduri sunt distincte.


15. Rezidența și tessera sanitaria

Și tessera sanitaria este diferită de rezidență.

Cetățenii UE aflați temporar în Italia pot utiliza, în condițiile aplicabile, TEAM – Tessera Europea di Assicurazione Malattia emisă de statul de origine pentru îngrijirile medicale necesare pe durata unei șederi temporare. (Ministero della Salute)

Pentru cetățeanul UE care are un drept de ședere și este înscris corespunzător, accesul la Servizio Sanitario Nazionale – SSN depinde de categoria în care se află.

Ministerul Sănătății precizează că înscrierea în SSN este obligatorie și gratuită pentru cetățeanul UE aflat în Italia pentru motive de muncă sau familiale, în condițiile indicate de legislație. Pentru studii sau pentru anumite alte situații este necesară dovada unei asigurări medicale sau a unui alt titlu adecvat. (Ministero della Salute)

Așadar:

Rezidență ≠ Codice fiscale ≠ Tessera sanitaria

Pot fi legate practic între ele, dar sunt proceduri și documente diferite.


16. Ce drepturi și obligații apar după stabilirea rezidenței?

După înscrierea în Anagrafe, datele tale intră în evidența populației rezidente a Comune-ului.

Rezidența poate deveni relevantă pentru numeroase servicii administrative și publice, inclusiv:

  • relația cu Comune-ul;
  • certificate și documente anagrafice;
  • anumite servicii locale;
  • accesul la servicii sanitare, atunci când sunt îndeplinite condițiile;
  • alte proceduri administrative pentru care este necesară dovada rezidenței.

ANPR permite cetățenilor rezidenți să verifice anumite date, să obțină certificate și să utilizeze servicii anagrafice digitale. (Dipartimento Digitale)

Rezidența presupune și obligația ca datele declarate să corespundă realității. Declarațiile false pot avea consecințe juridice. Comune di Milano avertizează, de exemplu, că declarațiile false făcute unui funcționar public pot duce la pierderea beneficiilor și la consecințe penale. (Comune di Milano)


17. Ce trebuie făcut dacă te muți în alt Comune?

Dacă te muți dintr-un Comune în altul, trebuie declarată schimbarea rezidenței.

Regulamentul anagrafico prevede că declarațiile anagrafice privind transferul de rezidență trebuie făcute în termen de 20 de zile de la producerea schimbării. (Normattiva)

În cazul schimbării între două Comune italiene, serviciul ANPR poate permite depunerea online a cererii, în condițiile serviciului digital și ale identificării necesare. (Interno)

Este important să faci diferența între:

Schimbarea rezidenței = te muți efectiv și noua locuință devine dimora abituale.

Schimbarea domiciliului = situație juridică diferită, legată de centrul afacerilor și intereselor.


18. Ce se întâmplă dacă pleci definitiv din Italia?

Un cetățean român care nu mai locuiește în Italia și se mută definitiv în altă țară trebuie să verifice procedura de cancellazione anagrafica per trasferimento all'estero la Comune unde este înscris.

Comune di Milano precizează că pentru persoanele străine există procedura de transfer al rezidenței în străinătate și de anulare din evidența anagrafica a Comune-ului. (Comune di Milano)

Aceasta nu trebuie confundată cu AIRE, care este registrul italienilor rezidenți în străinătate.

Pentru un cetățean român, atunci când pleacă definitiv din Italia, procedura relevantă este cea stabilită de Comune pentru persoanele străine înscrise în anagrafe.

Pentru o plecare temporară, situația este diferită și nu trebuie tratată automat ca o schimbare definitivă de rezidență.


19. Greșeli frecvente la stabilirea rezidenței în Italia

Depunerea cererii la Comune greșit

Rezidența se declară la Comune în care locuiești efectiv.

Documente incomplete

O cerere poate fi întârziată dacă lipsesc documentele necesare pentru situația ta.

Confundarea domiciliului cu rezidența

Faptul că lucrezi într-un oraș sau că ai anumite interese acolo nu înseamnă automat că ai rezidența în acel Comune.

Lipsa unei dovezi privind locuința

Trebuie verificat modul în care Comune-ul cere demonstrarea dreptului de a ocupa locuința.

Ignorarea condițiilor pentru persoanele care nu lucrează

Pentru un cetățean UE care nu este lucrător există condiții privind resursele economice și acoperirea medicală. (Normattiva)

Folosirea unei liste vechi de documente

Procedurile administrative și metodele de depunere pot fi actualizate. Este mai sigur să consulți pagina oficială a Comune-ului.

Presupunerea că toate Comunele lucrează la fel

Nu toate administrațiile locale folosesc aceleași formulare, aceleași canale de transmitere sau aceleași modalități practice de programare.


20. Întrebări frecvente despre rezidența în Italia pentru români

Pot face rezidența în Italia dacă sunt cetățean român?

Da. România este stat membru al Uniunii Europene, iar cetățenii români beneficiază de dreptul de liberă circulație și ședere în Italia, în condițiile legislației UE și italiene. Pentru șederile mai lungi de trei luni se aplică regulile privind dreptul de ședere al cetățenilor UE. (European Union)

Unde se face rezidența în Italia?

La Comune-ul în care locuiești efectiv, prin serviciul competent de Anagrafe. În funcție de Comune, cererea poate fi transmisă online sau prin alte modalități. (Città di Firenze)

Am nevoie de contract de muncă?

Nu în toate situațiile. Pentru persoana care își întemeiază dreptul de ședere pe faptul că lucrează, trebuie demonstrată activitatea profesională. Pentru alte categorii se aplică alte condiții. (Normattiva)

Pot face rezidența dacă nu lucrez?

Da, însă pentru cetățeanul UE care nu lucrează se aplică condiții privind resursele economice suficiente și acoperirea medicală, potrivit situației sale. (Normattiva)

Am nevoie de contract de închiriere?

Trebuie să poți demonstra situația locuinței. Contractul de închiriere este una dintre modalitățile uzuale atunci când ești chiriaș, dar lista exactă a documentelor depinde de situație și de procedura Comune-ului. (Civica Scuola di Liuteria)

Pot face rezidența dacă locuiesc la rude?

Este posibil, dar trebuie să fie declarată și demonstrată în mod corespunzător situația locuinței și a persoanelor care locuiesc acolo. Comune-ul poate avea formulare sau declarații specifice.

Cât durează procedura?

Efectele juridice ale declarației anagrafice pornesc de la data depunerii, iar verificările se desfășoară ulterior. Reglementările prevăd mecanismul de verificare în termenul de 45 de zile, în condițiile legii. (Normattiva)

Trebuie să vină Poliția Locală pentru verificare?

Poate avea loc o verificare la domiciliul declarat. Modalitatea practică variază de la un Comune la altul. Comune di Firenze precizează că verificările sunt efectuate de serviciile comunale, inclusiv Polizia Municipale. (Città di Firenze)

Cât costă rezidența?

Serviciul de înscriere anagrafica este gratuit în exemplele oficiale consultate, inclusiv la Comune di Firenze. Alte documente sau atestări solicitate separat pot avea reguli distincte privind costurile. (Città di Firenze)

Care este diferența dintre domiciliu și rezidență?

Rezidența este legată de locul unde locuiești în mod obișnuit, în timp ce domiciliul este legat de sediul principal al afacerilor și intereselor tale. (Servizi CRM)

Ce se întâmplă dacă mă mut în alt Comune?

Trebuie declarată schimbarea rezidenței la noul Comune. Pentru schimbările de rezidență se aplică termenul legal de 20 de zile de la producerea schimbării, iar pentru anumite situații există serviciul ANPR online. (Normattiva)

Ce trebuie să fac dacă plec definitiv din Italia?

Trebuie verificată procedura de anulare din anagrafe pentru transferul rezidenței în străinătate, la Comune unde ești înscris. Pentru persoanele străine există o procedură specifică de transfer al rezidenței în străinătate. (Comune di Milano)


Concluzie

Pentru un cetățean român, stabilirea rezidenței în Italia se face prin înscrierea în Anagrafe a Comune-ului în care locuiește efectiv. Fiind cetățean UE, românul nu urmează aceeași procedură de permis de ședere aplicabilă cetățenilor din afara Uniunii Europene, însă pentru o ședere mai lungă de trei luni trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de legislația europeană și italiană. (European Union)

În practică, pașii principali sunt:

  1. alegerea Comune-ului corect;
  2. verificarea procedurii oficiale;
  3. pregătirea documentelor potrivite situației personale;
  4. completarea și depunerea declarației de rezidență;
  5. păstrarea dovezii depunerii;
  6. așteptarea și, dacă este cazul, efectuarea verificărilor la domiciliu;
  7. verificarea finală a datelor anagrafice.

Cel mai important este să nu pornești de la o listă găsită pe un site vechi. Verifică întotdeauna site-ul oficial al Comune-ului în care locuiești, deoarece modalitatea de depunere, documentele cerute și organizarea practică a serviciului pot varia de la o administrație locală la alta.

Pentru informațiile de bază privind dreptul de ședere al cetățenilor UE, legislația relevantă este D.Lgs. 30/2007, iar pentru serviciile anagrafice și schimbarea rezidenței trebuie consultate ANPR, Ministerul de Interne și Comune-ul competent. (Normattiva)

Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește verificarea situației individuale la autoritățile competente. Pentru cazuri speciale, este recomandat să te adresezi direct Comune-ului, Questura, ASL sau altui organism competent, în funcție de problema concretă.

Surse oficiale utile

Ministero dell’Interno – Circolare n. 45/2007 privind cetățenii UE și libera circulație
Ministero dell’Interno – Circolare n. 45/2007

Normattiva – D.Lgs. 6 februarie 2007, nr. 30
Normattiva – D.Lgs. 30/2007

ANPR – Anagrafe Nazionale della Popolazione Residente
Serviciile digitale ANPR și schimbarea rezidenței

Ministero dell’Interno – serviciul online pentru schimbarea rezidenței
Schimbarea rezidenței prin ANPR

Comune di Firenze – Rezidența cetățeanului comunitar
Comune di Firenze – Residenza cittadino comunitario

Ministero della Salute – Înscrierea cetățenilor străini în SSN
Ministero della Salute – Iscrizione al SSN

Agenzia delle Entrate – Codice fiscale și servicii fiscale
Agenzia delle Entrate – Servicii și codice fiscale

Your Europe – Drepturile de ședere ale cetățenilor UE
Your Europe – Residence rights

6. ALT pentru imaginea principală:
Ufficio Anagrafe din Italia pentru rezidența cetățenilor români

Image Image Image

Sursele oficiale consultate confirmă în special cadrul UE pentru șederi de peste trei luni, procedura anagrafică, serviciile ANPR, verificarea în termenul legal de 45 de zile și diferențierea dintre rezidență, codice fiscale și înscrierea în SSN. (Normattiva)

[1]: Residence rights when living abroad in the EU - Your Europe

[2]: Residenza cittadino comunitario | Città di Firenze

[3]: Qual è la differenza tra domicilio e residenza? - Comune di Milano

[4]: DECRETO LEGISLATIVO 6 febbraio 2007, n. 30 - Normattiva

[5]: Living and working conditions: Italy - EURES (EURopean Employment Services)

[6]: Permessi in Questura | Prefettura - Ufficio Territoriale del Governo di Roma

[7]: I servizi digitali su ANPR

[8]: Attivo il servizio on line per il cambio di residenza sul portale Anagrafe Nazionale Popolazione Residente | Ministero dell‘Interno

[9]: Residenza: modulistica e documenti per persone straniere che provengono dall'estero - Comune di Milano

[10]: Quali documenti servono per chiedere la residenza se sono una cittadina/un cittadino comunitario e non lavoro? - Comune di Milano

[11]: DECRETO DEL PRESIDENTE DELLA REPUBBLICA 30 luglio 2012, n. 154 - Normattiva

[12]: Residenza cittadino comunitario | Città di Firenze

[13]: Archivio delle circolari | 1 | Dipartimento per gli Affari Interni e Territoriali

[14]: Agenzia informa - Gli attrezzi per un Fisco a portata di click

[15]: Ministero della Salute - Tessera europea assicurazione malattia - TEAM

[16]: Ministero della Salute - Iscrizione dei cittadini stranieri al Servizio Sanitario Nazionale – SSN

[17]: Richiesta di residenza - Comune di Milano

[18]: DECRETO DEL PRESIDENTE DELLA REPUBBLICA 30 luglio 2012, n. 154 - Normattiva

[19]: Cancellazione anagrafica - Comune di Milano



Un reasunt:

1. Titlu :
Cum se face rezidența în Italia pentru un cetățean român

2. Meta description:
Cum se face rezidența în Italia pentru români: acte necesare, Comune, ANPR, verificări, costuri, termene și reguli pentru cetățenii UE.

3. Slug / URL :
cum-se-face-rezidenta-in-italia-pentru-romani

4. Etichete:
Rezidență Italia, Români în Italia, Viața în Italia, Acte Italia, Comune Italia, ANPR, Documente Italia, Cetățeni UE, Rezidență români Italia, Informații utile Italia

5. Expresii secundare colegate cu acsta tema:

cum obții rezidența în Italia
acte necesare rezidență Italia
documente rezidență Italia pentru români
rezidență Italia Comune
prima rezidență în Italia
dichiarazione di residenza Italia
residenza in Italia per cittadini romeni
schimbare rezidență Italia
rezidență cetățean UE Italia