Crapul nu poate trăi în lac fără novac

Foto: fishtime.org.ua

„Cei care se ocupă cu creșterea crapului în lacuri pur și simplu sînt nevoiți să populeze bazinele acvatice cu amur alb și novac, pentru că altfel crapul nu va supraviețui”, a explicat pentru NOI.md președintele Asociației „Piscicola”, Victor Borta.

Potrivit interlocutorului, în excrementele crapului se conține o cantitate mare de azot, datorită căruia cresc vertiginos algele, care, la rîndul lor, „înghit” oxigenul din apă. „Cu aceste alge se hrănesc amurul și novacul. Cu toate că cheltuielile pentru întreținerea acestor specii de pește nu sînt îndreptățite la modul direct, ele reduc prețul de cost al crapului, deoarece previn pieirea lui. În Moldova o asemenea balansare a intereselor încă nu este atît de neprofitabilă. În Grecia, de exemplu, se aplică aceeași tehnologie, însă acolo novacul nu este folosit în alimentație – el este disprețuit”.

De menționat că așa specii alese de pește de pe rafturile magazinelor noastre ca șalăul, știuca și somnul fac parte din aceeași categorie de „prieteni înverșunați”, iar carasul în genere este considerat un pește fără valoare. Carasul practic nu poate fi stîrpit din lacuri, în timp ce speciile de pește răpitoare sînt introduse special, în caz de lipsă, în calitate de „sanitari”. Acești pești se hrănesc cu peștii bolnavi, iar somnul mai curăță lacul de broaște, care preferă icrele de pește și mormolocii. Totodată, pentru a nu pune în pericol viitoarea „recoltă” de crap industrial, este necesar de respectat proporțiile fiecărei specii la hectar.

„Producătorii serioși de pește cunosc aceste lucruri foarte bine, iar dacă au nevoie de consultări științifice sau nu știu ceva, se adresează la noi. Conștientizînd necesitatea unei legături strînse între producția modernă și cercetările științifice, asociația noastră a «înfiat» cîndva filiala științifică de stat din Chișinău a ÎS „Acvacultura-Moldova” împreună cu întreg colectivul condus de doctorul în științe biologice Galina Curcubet. Astfel, am salvat această știință ramurală”, a precizat Victor Borta.

„În prezent, avem două mari probleme: incoerența acțiunilor fermierilor și piscicultorilor, precum și cultura societății civile. Prima problemă constă în aceea că producătorii agricoli preferă să sădească pe terenurile lor de lîngă bazinele acvatice culturi care necesită irigare puternică. Avînd în vedere că la noi sînt frecvente secetele, ei consumă o cantitate mare de apă pentru irigare. În rezultat, peștele din aceste bazine acvatice moare, iar arendașii suportă pierderi. Acest lucru este specific mai ales pentru lacurile mici, cu suprafața de pînă la 10 ha”, a menționat expertul.

„Nu este o noutate nici faptul că în Moldova există problema gunoiștilor de-a lungul rîurilor și iazurilor. Odată cu apele pluviale, în bazinele acvatice nimeresc rămășițele îngrășămintelor și chimicalelor de pe cîmpuri și din livezi. Prin aceasta se explică pieirea unui număr mare de pește primăvara, cînd, odată cu încălzirea vremii, toate aceste deșeuri încep să fermenteze, iar paraziții care au nimerit în bazinele acvatice nimeresc în branhiile peștilor și le distrug”.

Expertul a explicat și cauzele pieirii dese a peștelui în lacul Ghidighici. Astfel, din cauza adîncimii mici a lacului, fundul bazinului vara se încălzește pînă la 28-30 de grade, iar algele albastre-verzui care apar ucid tot ce este viu.

În încheiere Victor Borta a amintit că în Moldova se înregistrează aproape 4000 de lacuri și 16 bazine de acumulare. Totodată, în țară activează peste 100 de întreprinderi care se ocupă de creșterea peștelui. Anual, pe rafturile magazinelor ajung în medie 8000 de tone de pește.

„Dar nici pe departe nu este o cifră limită, rezerve mai sînt. Deja a apărut și se discută ideea construcției unei fabrici de conserve de pește. Și această idee nu este deloc utopică, avînd în vedere că cantitatea anuală de pește mărunt și neindustrial constituie 3000 de tone. Despre alte idei și planuri deocamdată nu vă spun nimic”, a conchis Victor Borta.