Clonarea umană

Are ca scop crearea unui nou individ, identic genetic cu cel clonat. Embrionul-clonă se implantează în uterul unei femele, urmând dezvoltarea sarcinii până la naştere.

Printre aşa zisele "avantaje ale clonării umane" au fost enumerate:

posibilitatea de a crea indivizi cu calităţi excepţionale - frumoşi, sănătoşi, puternici, rezistenţi în condiţii deosebite, geniali - ameliorând rasa umană; producându-se indivizi sănătoşi se vor diminua riscurile bolilor ereditare; cuplurile sterile vor putea avea copii; cuplurile de homosexuali (pederaşti şi lesbiene) vor putea avea copii; copiii vor fi făcuţi după preferinţă - se poate alege sexul; se poate alege genitorul; taţii şi mamele se pot clona pe ei înşişi; celulele prelevate de la un copil vor fi păstrate pentru a fi folosite pentru clonarea lui, în cazul nefericit de deces al acestuia; dublura unui om clonat poate fi păstrată ca rezervă, în stare embrionară, furnizând ţesuturi şi organe individului original, pentru transplant sau necesare în caz de accident. Enumerarea continuă în mod elucubrant, cu conotaţii politice şi sociale care denotă o spiritualitate ficţionară, pseudo-ştiinţifică.

În fapt, clonarea umană este grav ilicită și o violare extremă a demnității persoanei umane. Însăși metoda prin care este "obținut" noul individ repugnă dreptei judecăți.

În procesul de clonare sunt pervertite relații fundamentale ale persoanei umane: filiațiunea, consangvinitatea, rudenia, paternitatea. O femeie clonată poate să fie sora geamănă a mamei sale, să fie lipsită de tată biologic, sau să fie fiica bunicului. Cine poate garanta că nu se produce, fără știrea și voința lor, clonarea unor ființe umane în viață? La limită, ne putem imagina o armată de clone, sub-oameni creați doar pentru exploatare sau luptă, lipsite de orice statut social care să le confere drepturi, sau o societate compusă numai din femei, capabile să se reproducă singure, fără a recurge la bărbaţi.

Tot astfel se inserează instrumentalizarea radicală a femeii, redusă la stadiul de simplă maşină biologică, şi se deschide perspectiva cercetării pentru construcţia de utere artificiale, primul pas către o producţie "în serie" a fiinţelor umane în laborator.


Clonarea umană terapeutică

Plecând de la ADN-ul bolnavului se obţine un embrion-clonă care nu mai este apoi introdus într-un uter, ci este utilizat drept cultură de celule stem. Despre celulele stem embrionare și adulte citiți acest articol.

Deoarece elementele cunoaşterii ştiinţifice sunt tot mai amestecate cu miturile transmise în cultura orală, iar massmedia vehiculează tot mai multe date asupra cercetării, interesul public rămâne crescut. La fel ca și interesul general faţă de ştiinţă, el este evident mai ales în societăţile industriale culte, unde valorile ca autonomia şi justiţia sunt percepute uneori ca fiind în conflict cu acele asociate cu ordinea şi previzibilitatea.

Acte normative, tratate şi convenţii privind clonarea

Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei (Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo, 4 aprilie 1997) Protocolul din 12 ianuarie 1998 adiţional la Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane (adoptată de Consiliul Europei) Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 59-280 privind clonarea omului (08 martie 2005)



Bibliografie

J. M. Delacroix, Mic manual de bioetică. În româneşte de Asociaţia Caritas Bucureşti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cuvinte neplacute si murdare vor fi sterse .

Postări populare

Ultimele comentarii