Unde este averea părinţilor mei ?! Legea 15/1990 şi 58/1991 nule de drept…

Furtul averii românilor



Au mai spus-o alţii, mai pregătiţi în domeniul economiei şi dreptului decât sunt eu, dar eu o spun aşa cum ar fi trebuit spusă de mult: simplu, ferm şi am s-o repet până vom avea reacţia necesară. Cazul este simplu. Fiind atât de simplu, aşa cum se întâmplă de obicei cu simplitatea, se găsesc tot felul de deştepţi să spună “nu domnule, că ştii…nu se poate”. 

Scurtă descriere a situaţiei


Constituţia Republicii Socialiste România a fost în vigoare până la data de 8 decembrie 1991. Legea nr.15/1990 a fost dată abuziv înainte de schimbarea Constituţiei RSR. Ea prevede ca fostele întreprinderi de stat din vremea regimului comunist să fie transformate în societăți comerciale sau regii autonome. Legea nr.58/1991 intră în vigoare tot înainte de abrogarea Constituţiei RSR. Publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 169 din 16 august 1991, această lege nu face decât să împartă jefuirea românilor între clanurile locale şi puterea centrală: 30% către cinci fonduri regionale ale proprietății private (SIF-uri), restul de 70% rămânând în proprietatea statului și trecând în gestiunea FPS.

Explicarea furtului care face posibilă recuperarea averilor de către români

Cele două legi, aşa cum se vede foarte clar din datele de mai sus, sunt intrate în vigoare înainte de abrogarea Constituţiei RSR, aşadar trebuie văzut dacă ele nu sunt anticonstituţionale la aceea vreme. Mai pe înţeles: Nici atunci şi nici acum, în România şi în toate ţările care au o Constituţie, nici o lege nu poate veni împotriva acelei Constituţii. Constituţia RSR spune clar chiar şi numai la art. 7 : ” Bogățiile de orice natură ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, fabricile și uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicație, mijloacele de transport și telecomunicații de stat, fondul de stat de clădiri și locuințe, bază materială a instituțiilor social-culturale de stat, aparțin întregului popor, sînt proprietate de stat. “

Aşadar la data la care cele două legi spuneau că propietatea de stat socialistă se preia de către statul “democratic” şi se supune privatizării, legile astea erau nule după Constituţia în vigoare: “…aparțin întregului popor, sînt proprietate de stat.“ Şi din moment ce statul socialist se schimba în stat “democratic” conform legii propietăţile RSR ar fi trebuit să revină poporului care le deţinea de drept şi de fapt la acel moment. În schimb ne-au fost furate. Nu este nici un dubiu juridic, eram încă sub incidenţa acelei Constituţii a RSR şi nimic nu dădea dreptul neocomuniştilor să preia de la popor averea şi s-o privatizeze. Mai rău de atât, s-a încercat (şi reuşit la acel moment) acoperirea acestui furt prin aşa zisa cuponiadă din 1992 şi cea din 1995. Era normal ca fără informare corectă din partea justiţiei românii să creadă şi să accepte la aceea vreme frimiturile din procentul de 30% al SIF-urilor. Oricum sumele cupoanelor nu au acoperit acest procent şi cupoanele au ajuns la cine trebuia prin speculaţii ilegale.

Chiar şi aşa, cu mizeria de cuponiadă acceptată, la poporul deţinător al averii României nu a ajuns decât (să zicem prin absurd…) 30%. Restul de 70% a rămas în “administrarea” statului, dar nu pentru a primi noi ceva ci pentru a fi vândute bunurile noastre de ei prin aşa zisa privatizare.

Mai avem de recuperat 70% din averea părinţilor noştrii !

Nici nu îmi trece prin cap să stau să văd de ce nu a făcut nimeni demersuri legale până acum, sau de o fi făcut cineva sper să auzim şi noi de el, dacă a câştigat să ne înveţe cum, iar dacă nu să ne arate greşelile… Eu ştiu una şi bună: Am fost furaţi de statul “democratic” şi vreau să-mi iau averea înapoi. Legal, în instanţă, dispus să suport toate greutăţile unei aşa acţiuni. Este dreptul meu şi am demonstrat mai sus că mi-a fost încălcat.

Desigur că mă voi pregăti temeinic din punct de vedere juridic, sufleteşte şi cred că şi trupul trebuie să îl acordez niţel…, doar am arătat că statul “democratic” ne-a lucrat în stil mafiot. Dacă se fac retrocedări de acum 80-100 de ani, multe ilegale (vezi şi cazul satului Nadăş) de ce o acţiune în justiţie perfect fondată de fapt şi de drept nu ar avea sorţi de izbândă. Dacă nici aşa nu acţionăm, în stradă nu…, în munţi nu…, măcar în sălile de judecată. Ştiu că singur îmi va fi enorm de greu…, dar singur sunt de o viaţă şi lupt ca şi voi singur în timp ce vă implor să ne unim ca fraţii.

Voi continua cercetările, strângerea de date, dovezi şi vă voi ţine la curent. Aici aveţi pagina unde veţi găsi link-uri de descărcare cu legile şi documentele adunate în format pdf: Descarcă documente… Pot fi contactat prin comentarii de către cei care vor să participe la această acţiune ca parte vătămată, sau de cei care pot sprijini tehnic sau financiar o eventuală asociere a victimelor acestui furt. P.S. Au fost în decursul acestor ani câteva personalităţi din economie şi politică care au vorbit despre ce vă voi vorbi eu, încercările lor de a mediatiza adevărul au fost stopate de camarila mass media care după 89, în prea scurt timp, a devenit aservită noului regim dictatorial din România.

Nu vreau decât să le mulţumesc acestor oameni, pe unii i-am contactat direct, şi să-i rog să înţeleagă cu înţelepciune de ce nu le pomenesc încă numele.


Fomte : http://decefs.wordpress.com

Postări populare

Ultimele comentarii