Mos Craciun si un miliardar din Pipera

In ajunul Craciunului, un miliardar din Pipera, care a inteles din spiritul Sarbatorii tot atat cat Cruduta sau Buruiana, se plimba nervos prin fata portii palatului sau cu o sacosa doldora de bani in mana, in mijlocul a sute de nevoiasi care ar fi fost in stare de orice umilinta ca sa puna mana pe cat mai multe hartii din plasa. Multimea se presupune ca ar fi trebuit sa-l colinde pe boier, iar jupanul ar fi trebuit sa-i omeneasca pe sarmani. Asa spune traditia, asa se face de cateva sute de ani. Sarbatoarea Craciunului e noua, iar forma comerciala, laica, pe care i-a dat-o Mos Craciun, bradul si cadourile de la baza lui, pe care copiii se reped in dimineata de 25 decembrie sa le desfaca tremurand de emotii si cu inima spargandu-le pieptul, e de data si mai recenta in viata noastra. Gigi, caci despre el este vorba, nu stie insa prea multe nici despre traditia crestina a Craciunului, nici despre semnificatiile laice ale momentului. Gigi tocmai ce a devenit parlamentar, iar singura diferenta intre el si sarmanii care-i rup poarta palatului e…fix sacosa burdusita de bancnote. Si doar atat. Cumva soarta l-a blagoslovit pe fostul oier si, printr-un renghi al vietii, omul a ajuns sa detina o avere inexplicabil de mare, pungi si saci de bani care nu au in spate nicio afacere, niciun succes financiar, nimic altceva decat niste terenuri invartite intre stat si privat si milioanele care au rezultat din aceste tranzactii. Nu stiu care e adevaratul spirit al Craciunului, nu stiu daca exista unul si numai unul pe care cineva sa il detina si sa il impartaseasca si tuturor celorlalti muritori. Probabil ca din imbinarea sarbatorii crestine a nasterii Domnului cu spiritul mercantil al lui Mos Craciun rezulta o multime de posibilitati in care putem trai la fel de autentic aceste zile de sfarsit de an. Sunt convins, de asemenea, ca Gigi are un suflet bland si vrea mai mult sa-i ajute pe acei nefericiti decat sa-i umileasca. Asa cum stim ca ajuta nu doar pentru a se fali in fata camerelor televiziunii. Insa aceleasi camere de luat vederi tradau si intreaga mascarada, un spectacol al nefericirii, unde fiecare era suparat si nervos ca nu a primit indeajuns, ca a dat prea putin, ca sunt prea multi “altii” si ca, in general, unii trebuie sa stea cu mana intinsa, iar altii sa o umple de prea multe ori. Cat despre colindat si urat, jucat si cantat, nici nu mai era vorba. Uitaseara cu totii de principala scena care ar fi trebuit sa faca filmul placut macar ochiului. multime de nefericiti in preajma celui mai bogat dintre darnicii tarii. Transmisia s-a incheiat cu Gigi fugarit de multimea tot mai furioasa si mai nemultumita, aruncand sacosa si burdusindu-si buzunarele hainei cu teancurile de milioane. In acelasi timp, stiu ca exista copii ai caror ochi s-au luminat in aceeasi zi cand au primit o bomboana sau cand li s-a pus in palma o hartie de zece lei. Si tineri a caror fata s-a luminat in fata unui alt zambet. De un milion de ori mai putin decat banii aruncati in fata palatului, dar infinit mai mult decat vor putea vreodata acei bani sa puna in miscare in felul in care sunt purtati dintr-o mana intr-alta. Nu e nicio lectie prin compararea celor doua lumi si nici nu trebuie sa desprindem musai vreo morala. E doar prapastia care desparte tot mai adanc aceeasi lume, ruptura care orbeste si ne impiedica sa traim un Craciun linistit si fericit alaturi de cei pe care ii indragim. De Iulian Leca – Ziare.com

Postări populare

Ultimele comentarii