ARMA HALOTRONICĂ, UNGURII ŞI BIBLIOTECA CENTRALĂ
Un loc aparte în cadrul războiului
psihotronic îl ocupă armele HALOTRONICE. Încă din 1949 (!), Statele
Unite, prin C.I.A., au iniţiat şi promovat mai multe programe, cum ar fi
MK- ULTRA şi HAOS, prin care o intervenţie militară ar fi capabilă să
utilizeze sisteme, substanţe, dispozitive şi metodologii “non-letale”
(L.C.D.M. – N.L.W.S.). Acest lucru a fost susţinut foarte argumentat de
inginerul Gheorghe N Popescu, participant la mitingul din 21 decembrie
1989, într-un interviu publicat în “Cronica Română” din 9.08.1994: “O
asemenea “armă” determină o emisie coerentă de radiaţii
electromagnetice, care generează, la o distanţă dată, un câmp foarte
precis, a cărui acţiune constă – funcţie de structură, configuraţie şi
specificitatea sa – în producerea de efecte ce ocupă un spectru larg de
manifestare, întins de la stimularea reactivităţii umane, la efecte
psiho-fizice şi extrasenzoriale, la inflamarea şi
distrucţia/dezagregarea materialelor fizice (lemn, piatră, metal,
sticlă).”. Iar în cartea “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială”, dr.
Cristian Negureanu scrie despre aceeaşi “armă”: “Acţiunea este explicată
prin efectele transparenţei autoinduse, produsă prin realizarea unor
condiţii speciale de câmp, datorită cărora armăturile construcţiilor
respective – care, în mod normal îndeplinesc rolul de ecran al “cuştii
Faraday”, în loc să acţioneze ca un ecran de protecţie, se transformă
într-o antenă repetitoare, focalizând în interiorul său semnalul de
referinţă, conduce, în final, la supraîncălzirea şi la declanşarea unor
incendii pustiitoare. La clădirile prevăzute cu armături metalice
“seminţele focului” asigură condensarea şi amplificarea câmpului
localizat, până la producerea incendiului.”