In cautarea gustului pierdut

Si cum romanul si-l doreste, pietele traditionale s-au adaptat la cerere. Autoritatile recunosc ca, azi, denumirile: “traditional, de casa, de tara” – au devenit cuvinte goale si nu prezinta nici o garantie.

Si in timp ce in Europa sunt doar cateva zeci de denumiri catalogate drept traditionale, la noi sunt mii. Printre ele, si frantuzescul choux a la crème.

Asadar, ce valoare mai are atestatul romanesc de produs traditional?

Adica, in 2004, nevoile noastre de traditie erau mai aproape de shaorma decat azi? Si in timp ce autoritatile romane lucreaza “la foc continuu” sa redefineasca traditia, marii industriasi profita de scapare: au invadat piata de mezeluri care mai de care mai traditionale. Vitrinele sunt pline de denumiri atragatoare.
In Romania, nu este legiferat conceptul de “traditional”, declara Lucia Romanescu, sef serviciu produse traditionale. ”Cata vreme nu exista o definitie, ce inseamna o reteta de casa, ca s-o respect, poti sa spui ce vrei”.

Ce ingredinete contin produsele cu eticheta 100% naturale
Mare cautare au produsele care se prezinta drept 100% naturale. Si cum natural inseamna: crescut in natura, neatins de mana omului, intelegem ca eticheta e o … pacaleala ordinara. Ajunge sa citesti ingredientele:
E 451- polifosfat de sodiu E 407-caragenan E 621- glutamat monosodic E 316 – erithorbat de sodiu E 262-acetat de sodiu
Oamenii din breasla se tem ca acest parizer de legislatie proasta nu doar decredibilizeaza pe deplin ideea de traditie, ci va duce pan la urma la disparitia totala a retetelor vechi si dau exemplul carnatului cabanos sau al salamului de vara, distruse de producatori mincinosi care n-au mai respectat reteta veche.
Au aparut pe piata salamul de vara mini, extra, super, iar romanul n-a mai stiut care-i cel autentic.

Iar salamul de vara, pe vremuri din carne de vita, porc si slanina tare, afumat in mat natural, e azi peste tot o chestie fiarta in mat de plastic, in care nu mai poti distinge ingredientele.

Traditia a fost tarata in derizoriu. Confuzia e la fel de mare cand vine vorba despre mezelurile bio.
Un client al casei in acest magazin, medic veterinar, proprietarul unui laborator de analize si pricepe ce a cumparat: un carnat fara aditivi, dar facut din carne de porc crescut conventional, cu furaje concentrate. E o raritate!
Daca ne gandim ca pana si produsele eco – mai ales cele din import – contin aditivi chimici de sinteza: stabilizatori si nelipsitul conservant, nitritul de sodium.

Adevarul crud este ca fara conservanti, n-ar mai exista comertul din ziua de azi. Cererea acestor specialitati cu care ne-a invatat si rasfatat industria moderna este atat de mare, incat si micul producator traditional s-a vazut obligat sa se adapteze si sa le scoata pe taraba unele cu, altele fara conservanti.
Asadar, vechea industrie comunista se reinventeaza si se vinde azi la pret de delicatesa traditionala.

Producator e un domn din Moldova, pe care il vizitam la tara, intr-un fost CAP din apropierea Botosanilor, unde si-a incropit afacerea de familie. Ne face cremvursti. Utilajul vechi, cam scorojit, nu da randamentul din fabrica. Trebuie ajutat cu mana.
“Bagam 80% carne, 20% sorici!” Carnea a tinut-o la sare o zi, sa se matureze, fiindca n-are aditivi de sinteza care sa lege compozitia:
Pe langa ierburile si pasta de usturoi, la carmangeria sateasca in cremvursti e nevoie de apa. Doar ca producatorul n-are masina de facut gheata.

Sursa:http://www.bio-romania.org/