Mai mult despre Tokes Laszlo

Fără a greşi, pot afirma şi astăzi ceea ce i-am declarat, la cercetarea judecătorească, preşedintelui completului de judecată din “Procesul Timişoara”: Tökes Laszlo nu a fost împotriva lui Ceauşescu şi nici erou al Revoluţiei, el a fost şi este împotriva României”.

Laszlo Tokes

Cultivat şi inteligent, ambiţios, provenit din familia unui înalt ierarh al bisericii reformate, a fost educat, împreună cu cei 7 fraţi şi surori în spirit revizionist, antiromânesc. Încă din timpul facultăţii avea în preocupări dezvoltarea spiritului extremist, antiromânesc, motiv pentru care a locuit în căminul facultăţii de teologie (deşi avea casă în Cluj-Napoca), pentru a-şi îndoctrina colegii, mulţi dintre ei proveniţi din familii oneste de maghiari, născuţi şi crescuţi printre români. Întreţinea relaţii apropiate cu iniţiatorii revistei samizdat „Ellenpontok” (Contrapuncte) a cărei finanţare s-a făcut de către serviciul de spionaj ungar prin  intermediul Consulatului Ungariei din Cluj dar şi al agenţilor din emigraţia din Canada si SUA.

În acea perioadă, Tökes Laszlo a fost studiat şi probabil recrutat pe baza sentimentelor sale nationaliste exacerbate. De menţionat că Szöcs Geza, iniţiatorul revistei „Ellenpontok” este astăzi secretar de stat în Ministerul Culturii din ţara vecină.

Szocs Geza

În anii ’88 – ’89, când se finaliza acţiunea concertată a serviciilor de spionaj din vest împotriva „lagărului socialist”, Tökes Laszlo a fost activat, mai ales că de doi ani funcţiona ca preot capelan în Timişoara, oraş din imediata apropiere a graniţei de vest, cu o populaţie eterogenă etnic, cu mulţi enoriaşi ai cultelor neoprotestante (baptişti, în special) folosiţi ca masă uşor de manevrat prin pastorii lor, în majoritate aflaţi în contactul „diplomaţilor” SUA de la Bucureşti.

Începutul îl face cu o aşa zisă scrisoare în care Tökes Laszlo protesta împotriva politicii de sistematizare a satelor iniţiată de Nicolae Ceausescu, scrisoare citită la postul de radio „Europa Liberă” în limba maghiară şi la postul de radio Budapesta. Se pare totuşi că şi în acest caz s-a procedat de către serviciile speciale ca şi în cazul „Scrisorii celor 6”, scrisoarea fiind concepută în creuzetele secţiilor de dezinformare ale acestora.

Din momentul în care Tökes Lazslo a făcut public aşa-zisul său protest, a început sarabanda contactării lui şi a dirijării agresive pentru culegerea de informaţii din toate domeniile, motiv pentru care îşi lărgeşte anturajul cu medici, jurişti, jurişti militari, ingineri – toţi de naţionalitate maghiară.

Întrucât nu-i putea primi în garsoniera în care locuia, Tökes Laszlo „ridică mâna” împotriva preotului titular – Pauker Leo – care locuia într-un spaţios apartament parohial. Nu mai avea comunicare cu ierarhul său decât prin biletele pe care i le strecura pe sub uşă, îl şicana în fel şi chip până când bătrânului Pauker i-a cedat inima…

Deşi nu este numit preot titular de către Episcopul de Oradea, Tökes Laszlo se mută în spaţiosul apartament parohial din str. Timotei Cipariu şi îşi continuă cu mai multă perseverenţă activitatea de culegere şi transmitere de informaţii. Deoarece am cunoscut din timp intenţiile sale, apartamentul respectiv a fost foarte bine „mobilat”, aşa că aveam controlul activităţilor sale antiromânesti. În aprilie ‟89, după ora 22.00, la locuinţa lui Tökes Laszlo şi în biserică ni se semnalează „activitate intensă”. Tökes Laszlo dădea un interviu înregistrat video de Michel Clair, fost ministru în Canada, şi Rejean Roy, reporter la radioul canadian, conţinutul fiind total antiromânesc. Am aflat ulterior de la un reporter freelance, că deplasarea celor doi a fost finanţată de “emigraţia maghiară” din SUA şi Canada şi că fuseseră însoţiţi de doi „cetăţeni unguri” delegaţi de la Budapesta. Toţi au călătorit separat şi au intrat în ţară la date diferite, prin două puncte de frontieră. Din păcate, deşi am controlat momentul operativ, nu am reuşit să intrăm în posesia casetei video, ea fiind scoasă de cei doi „cetăţeni unguri” a căror prezenţă la Tökes nu a fost remarcată, deşi s-a audiat materialul T.O. de mai multe ori.

Mihai I

În iulie ‟89, după deschiderea graniţei Ungariei cu Austria pentru cetăţenii est- germani, s-a trecut la aplicarea planului pentru România. Timp de o săptămână, la mai toate programele radio şi TV din Ungaria se anunta pentru data de 21 iulie, la emisiunea „Panorama” a postului TV-2 din Budapesta, un interviu cu pastorul „oprimat” Tökes Laszlo şi cu Mihai I, ex-regele României. La emisiunea respectivă a fost prezentat doar interviul video luat lui Tökes Laszlo. Deşi fapta sa intra sub incidenţa Legii 23/1971, am considerat că luând măsuri punitive (amendă) îl vom martiriza inutil. Nu l-am deranjat, dar „mutarea” noastră i-a luat prin surprindere pe cei ce îi coordonau activităţile, aşa că Tökes Laszlo s-a „autopedepsit” şi nu a mai ieşit din casă decât la înmormântări şi atunci însoţit.

Activitatea lui de culegere şi transmitere de informaţii continuă, este contactat aproape săptămânal, în timpul slujbei, de către emisari veniţi din ţara vecină. Au fost şi momente hazlii: un cetăţean ungur ce asigura contrafilajul celui ce prelua materialele s-a aşezat exact lângă ofiţerul nostru de filaj ce supraveghea ieşirea din imobilul bisericii de pe str. Timotei Cipariu (profesionist, după modul de alegere a locului de observare).

Momentul culminant a fost în 20.10.1989, când, la ieşirea din ţară a doi „cetăţeni unguri” luaţi in filaj din str. Timotei Cipariu, la controlul autovehiculului Lada Samara în punctul de frontieră Borş, s-au găsit, ascunse în plafonieră, o chitanţă olografă a lui Tökes Laszlo pentru suma de 20.000 lei (contravaloarea unei treimi dintr-o Dacie 1300) şi o coală format A4 cu informaţii (sub formă de întrebări venite de la Budapesta şi răspunsuri). Deşi conducerea DSS a propus arestarea lui Tökes Laszlo pentru trădare, propunere la care a achiesat Procurorul General al Romaniei, Nicolae Ceauşescu nu a aprobat măsura, având în vedere situaţia politică internaţională din momentul respectiv.

Văzând lipsa noastră de reacţie, oficina care îl dirija a devenit în perioada ce a urmat ostentativ de agresivă. Afirm aceasta pentru că la o săptămână după incident şi-a facut apariţia şi frecventa duminical biserica din Timotei Cipariu un alt cetăţean român de naţionalitate maghiară, aflat la un doctorat în fizică la Budapesta de peste 3 ani şi pe care îl aveam în atenţie ca fiind suspect de trădare.

Printr-o combinaţie efectuată la fostul său loc de muncă, „l-am speriat” şi, fără a mai ţine cont de regulile pe care fusese instruit să le respecte, respectivul l-a apelat telefonic pe un cunoscut cadru al spionajului budapestan aflat la Bucureşti sub acoperire diplomatică. Mesajul se referea la derularea evenimentelor „din jurul lui Tökes Laszlo”, dar în acelaşi timp „obiectivul” se simţea în pericol şi solicita o întâlnire cu diplomatul- ofiţer.

În perioada Congresului al XIV-lea al PCR, servicii de specialitate ale unor ţări ce au cooperat cu Budapesta în amorsarea revoltei din România au trecut la contactarea lui deschisă. Cu câteva zile înainte de evenimentele de la Timişoara s-a aflat în zonă, încercând să ia legătura cu Tökes Laszlo, Denis Cury, secretar II al Ambasadei SUA la Bucureşti, o „corespondentă de presă” de la Ambasada Marii Britanii, un anume Rudolf Solomon, cetăţean austriac de la care am confiscat şi o înregistrare video cu Tökes Laszlo.

Documentele obţinute pe tot timpul monitorizării lui Tökes Laszlo conduc fără drept de tăgadă la o singură concluzie: este un trădător.

Deşi, la o lună după arestarea noastră ilegală, am trimis din penitenciar un raport amănunţit organelor abilitate despre trădarea lui Tökes Laszlo şi Varga Ladislau, eu mi-am continuat „sejurul” de 717 zile la Rahova, Jilava şi Timişoara. Lui Tökes i s-a asigurat protecţie armată timp de peste 6 luni, a fost decorat cu unul dintre cele mai onorante Ordine ale României şi ulterior a devenit europarlamentar.

La 1 decembrie 2010, la hotelul Kempinski din Budapesta, Tökes Laszlo a afirmat: “totuşi, nici bunăvoinţa şi solidaritatea noastră necondiţionată nu poate să dea uitării că ceea ce ei sărbătoresc ca zi de bucurie, pentru noi e o zi de doliu”…

Material realizat de Colonel (r.) Radu Tinu, publicat in Revista Vitralii – Revista Veteranilor din Serviciile Romane de Informatii – Anul II/Nr. 6/Martie 2011

Articol preluat de pe :http://www.desteptati-va.ro