La Revoluţie:"Iliescu, Brucan şi Militaru au fost cei trei spioni ruşi care au ordonat să se tragă.Ei sunt criminalii!

Marian Grigoraş a fost împuşcat pe la spate, pe 23 decembrie 1989, în timp ce apăra sediul Ministerului Apărării. Părinţii spun că fiecare clipă lăsată de la Dumnezeu este doar „durere şi ură” şi încă aşteaptă să se afle adevăraţii criminali.

După 21 de ani de la moartea acestuia, tatăl său, Ştefan Grigoraş (69 de ani), continuă să îl plângă. Cere dreptate şi vrea să afle cine şi de ce i-a împuşcat singurul băiat, în zilele Revoluţiei din decembrie 1989.

Diversiunea de la MApN

Marian avea 21 de ani şi era militar în termen la UM 01831 Bucureşti. Pe 23 decembrie, generalul Militaru a dat ordin Armatei să trimită toţi oamenii pe care-i avea la dispoziţie pentru a lichida „teroriştii din tufişuri”, care atacau sediul Ministerului Apărării. Marian a ales să se ducă „la moarte” în locul unui coleg bolnav de inimă.

„S-au făcut trei grupe de soldaţi şi caporali. Băiatul meu nu a fost propus să se ducă, dar un caporal s-a plâns că are probleme cu inima şi că nu poate merge. A ridicat el mâna şi s-a dus. (...). În faţa Ministerului Apărării a fost nimerit în spate de o rafală de gloanţe. A strigat în gura mare că este rănit, a mai făcut doi paşi şi a căzut. Colegii l-au învelit într-o pătură şi l-au ascuns, până când a venit ambulanţa, la parterul unui bloc”, povesteşte Grigoraş.

Pe 25 decembrie 1989, de Crăciun, familia a fost anunţată telefonic că Marian a fost împuşcat la Ministerului Apărării din Bucureşti.

„Iniţial, mi s-a spus că a fost împuşcat, a fost operat şi că va supravieţui. După câteva ore, am primit un alt telefon. Cineva m-a anunţat că băiatul a murit şi că îl găsesc la morga spitalului municipal din Bucureşti. Am plecat imediat către Bucureşti. Am străbatut culoarele morgilor şi am văzut zecile de tineri morţi, goi, descărcaţi cu basculanta. Sunt lucruri pe care nu se pot uita”, povesteşte cu durere în glas Ştefan Grigoraş.

Tânărul de 21 de ani a fost trimis acasă mort într-un sicriu de stejar şi îmbrăcat în civil. Ajuns acasă, tatăl său a abservat o rană suspectă.

„Nu am avut linişte o clipă şi m-am interesat la doctorul care l-a operat. Nu l-am găsit, fugise din ţară. Asistentul care a participat la operaţie mi-a spus că i-au băgat trei litri de sânge belgian, dar nu a rezistat. Când l-am adus acasă, în partea dreaptă am observat că avea jugulara tăiată. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Atunci am realizat că a fost omorât în spital. Teroriştii intrau în spital şi îi omorau pe cei care mişcau, erau lucizi şi puteau da declaraţii”, spune bărbatul.

„Iliescu a ordonat să se tragă”

În fiecare an, în ziua de 22 decembrie, Ştefan Grigoraş vine la mormântul fiului său din Cimitirul Eternitatea. Fiecare zi şi fiecare clipă lăsată de la Dumnezeu este doar „durere şi ură”. Bărbatul aşteaptă încă să afle cine i-a omorât fiul şi, mai ales, de ce.

„De 21 de ani, de Crăciun, în casă la noi miroase doar a tămâie, colaci şi colivă. Sunt un om terminat. Nici acum nu ştiu cine mi-a ucis copilul. Mă lupt de 21 de ani să aflu adevărul şi nu reuşesc. Toţi ofiţerii cu care am vorbit mi-au spus că e mai bine să nu ştiu adevărul. Eu ştiu că Iliescu a ordonat să se tragă.

Ion Iliescu, Brucan şi Militaru au fost cei trei spioni ruşi care au ordonat să se tragă. Nu putea fi Revoluţie fără oameni ucişi. Dacă mâine ar fi o Revoluţie, aş lua o puşcă şi aş omorâ toată conducerea României. Criminalii sunt activi în continuare”, a încheiat cu lacrimi în ochi tatăl lui Marian Grigoraş, eroul mort în Revoluţia din decembrie 1989. 

  Reportaj preluat de pe : http://www.adevarul.ro