VIOARA CEA DE NEA
( volum de poezii )
"Sergiu Matei, apariţie tânără în lumea artistică a cuvântului, nu se simte a fi ''un poet de vorbe mari'' dar stie în limba-i dulce, armonioasă să-şi spună cântarea inimii.
Şi cum niciodată o stea nu piere, fără ca alta să apară, se prea poate că, debutul artistic al acestui poet va parcurge aceeaşi traiectorie ca cea a mult regretatului Grigore Vieru."
(cuvânt înainte de Georgeta Găluşcă)
RĂSCRUCEA CASEI PĂRINTEŞTI
Eu nu mai sunt copil demult
Şi în scânteia anilor ce zboară,
Pe faţa mea şi lacrimile-mi plâng
De dorul tău nebun , iubită mamă.
Mă uit prin geamul vieţii rătăcit
Cum curge vremea asudată,
Eu sunt pe drumuri grele, răstignit:
Mi-e dor nespus de tine, dragă tată.
Şi prin nămeţii reci ai omenirii
Urmez destinul cel din stele
Şi, de nu azi, gândesc că poate mâine
Îmi va deschide uşa ţării mele.
Plutind pe valurile amintirii,
Păşesc pământul aspru din prezent.
Eu sunt legat cu lanţul despărţirii
În temniţa destinului deşert.
Şi pe cărarea plină a vieţii mele
De drumurile-ncrucişate fără sens,
Aştept cu nerăbdare ca să vină
Răscrucea casei părinteşti.
VIOARA CEA DE NEA
Îmi spuneţi să mai scriu de bucurie.
Dar spuneţi-mi, de unde să o iau
Când doar tristeţea-n inima mea sună
Vioara melancolică de nea ?
Îmi spuneţi:nu privi deşertăciunea.
Dar spuneţi-mi, cum aş putea s-o fac,
Când vezi în jurul tău numai minciuna
Şi goana bestială după bani !?
Priviţi în jurul vostru, priviţi copiii.
Nici ei nu sunt cum noi am fost cândva,
De mici danseaza-n hora bogăţiei
Iar noi sunam vioara cea de nea.
Îmi spuneţi că acum avem de toate.
De toate, oare ce ar insemna ?
Copii crescuţi fără părinţi, departe....
Familii..., de se pot numi aşa.
Îmi spuneţi să mai scriu de bucurie
Dar spuneţi-mi, cum aş putea s-o fac
Când peste tot domneşte nebunia,
Iar noi orbiţi ne ducem după ea ?
Răsună-n lung ecoul bogăţiei...
Toţi fug în jurul meu, fără popas.
Se-nalţă-n sus văpaia nebuniei
Iar eu vă sun vioara cea de nea.
SUNT MURITOR
Sunt viu,
Şi eu ca toţi, mă trec muncind.
Doar seara scriu.
Sunt om,
Şi eu ca toţi îmbătrânesc
prin timpul gol.
Sunt laş,
Şi eu ca toţi mă pierd prin norii
Cei de praf.
Sunt trist,
Pe drumuri lungi păşesc domol
Topit de dor.
Gândesc
La lucruri fără de răspuns
Şi înţeles.
Răspund
la întrebări ce nu mai sunt
În univers.
Visez
La drum etern cântând în vers,
Sunt muritor.
( volum de poezii )
"Sergiu Matei, apariţie tânără în lumea artistică a cuvântului, nu se simte a fi ''un poet de vorbe mari'' dar stie în limba-i dulce, armonioasă să-şi spună cântarea inimii.
Şi cum niciodată o stea nu piere, fără ca alta să apară, se prea poate că, debutul artistic al acestui poet va parcurge aceeaşi traiectorie ca cea a mult regretatului Grigore Vieru."
(cuvânt înainte de Georgeta Găluşcă)
RĂSCRUCEA CASEI PĂRINTEŞTI
Eu nu mai sunt copil demult
Şi în scânteia anilor ce zboară,
Pe faţa mea şi lacrimile-mi plâng
De dorul tău nebun , iubită mamă.
Mă uit prin geamul vieţii rătăcit
Cum curge vremea asudată,
Eu sunt pe drumuri grele, răstignit:
Mi-e dor nespus de tine, dragă tată.
Şi prin nămeţii reci ai omenirii
Urmez destinul cel din stele
Şi, de nu azi, gândesc că poate mâine
Îmi va deschide uşa ţării mele.
Plutind pe valurile amintirii,
Păşesc pământul aspru din prezent.
Eu sunt legat cu lanţul despărţirii
În temniţa destinului deşert.
Şi pe cărarea plină a vieţii mele
De drumurile-ncrucişate fără sens,
Aştept cu nerăbdare ca să vină
Răscrucea casei părinteşti.
VIOARA CEA DE NEA
Îmi spuneţi să mai scriu de bucurie.
Dar spuneţi-mi, de unde să o iau
Când doar tristeţea-n inima mea sună
Vioara melancolică de nea ?
Îmi spuneţi:nu privi deşertăciunea.
Dar spuneţi-mi, cum aş putea s-o fac,
Când vezi în jurul tău numai minciuna
Şi goana bestială după bani !?
Priviţi în jurul vostru, priviţi copiii.
Nici ei nu sunt cum noi am fost cândva,
De mici danseaza-n hora bogăţiei
Iar noi sunam vioara cea de nea.
Îmi spuneţi că acum avem de toate.
De toate, oare ce ar insemna ?
Copii crescuţi fără părinţi, departe....
Familii..., de se pot numi aşa.
Îmi spuneţi să mai scriu de bucurie
Dar spuneţi-mi, cum aş putea s-o fac
Când peste tot domneşte nebunia,
Iar noi orbiţi ne ducem după ea ?
Răsună-n lung ecoul bogăţiei...
Toţi fug în jurul meu, fără popas.
Se-nalţă-n sus văpaia nebuniei
Iar eu vă sun vioara cea de nea.
SUNT MURITOR
Sunt viu,
Şi eu ca toţi, mă trec muncind.
Doar seara scriu.
Sunt om,
Şi eu ca toţi îmbătrânesc
prin timpul gol.
Sunt laş,
Şi eu ca toţi mă pierd prin norii
Cei de praf.
Sunt trist,
Pe drumuri lungi păşesc domol
Topit de dor.
Gândesc
La lucruri fără de răspuns
Şi înţeles.
Răspund
la întrebări ce nu mai sunt
În univers.
Visez
La drum etern cântând în vers,
Sunt muritor.
0 commenti:
Trimiteți un comentariu
Cuvinte neplacute si murdare vor fi sterse .