Arme neconventionale folosite in Decembrie 1989


ARMA HALOTRONICĂ, UNGURII ŞI BIBLIOTECA CENTRALĂ


Un loc aparte în cadrul războiului psihotronic îl ocupă armele HALOTRONICE. Încă din 1949 (!), Statele Unite, prin C.I.A., au iniţiat şi promovat mai multe programe, cum ar fi MK- ULTRA şi HAOS, prin care o intervenţie militară ar fi capabilă să utilizeze sisteme, substanţe, dispozitive şi metodologii “non-letale” (L.C.D.M. – N.L.W.S.).  Acest lucru a fost susţinut foarte argumentat de inginerul Gheorghe N Popescu, participant la mitingul din 21 decembrie 1989, într-un interviu publicat în “Cronica Română” din 9.08.1994: “O asemenea “armă” determină o emisie coerentă de radiaţii electromagnetice, care generează, la o distanţă dată, un câmp foarte precis, a cărui acţiune constă – funcţie de structură, configuraţie şi specificitatea sa – în producerea de efecte ce ocupă un spectru larg de manifestare, întins de la stimularea reactivităţii umane, la efecte psiho-fizice şi extrasenzoriale, la inflamarea şi distrucţia/dezagregarea materialelor fizice (lemn, piatră, metal, sticlă).”. Iar în cartea “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială”, dr. Cristian Negureanu scrie despre aceeaşi “armă”: “Acţiunea este explicată prin efectele transparenţei autoinduse, produsă prin realizarea unor condiţii speciale de câmp, datorită cărora armăturile construcţiilor respective – care, în mod normal îndeplinesc rolul de ecran al “cuştii Faraday”, în loc să acţioneze ca un ecran de protecţie, se transformă într-o antenă repetitoare, focalizând în interiorul său semnalul de referinţă, conduce, în final, la supraîncălzirea şi la declanşarea unor incendii pustiitoare. La clădirile prevăzute cu armături metalice “seminţele focului” asigură condensarea şi amplificarea câmpului localizat, până la producerea incendiului.”

 

Pentru faptul că, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în România a fost folosită această “armă” pledează incendiile devastatoare (inexplicabile atunci) care au distrus Biblioteca Universitară, Muzeul de Artă, încăperi aparţinând fostului Consiliu de Stat, fosta sală mică a Palatului, spaţii interioare din restaurantul “Cina” şi blocul “Romarta”. Exceptând ultimele două, restul au fost complet distruse, complet calcinate, arse până la fier beton, în unele locuri contorsionat sau topit şi acesta. Nici o substanţă cunoscută nu poate produce un incendiu cu urmări atât de devastatoare. Nici un ziarist, moderator, care i-au intervievat pe “emanaţii” ajunşi în funcţii înalte în societatea românească, nu le-a pus una din întrebările:
- Cine erau “străinii” intraţi în holul Muzeului de Artă către ora 17.00 şi în ce scop au intrat acolo? Pentru că iată ce declară, printre altele, lucrătorii Muzeului: “(.) şi care aveau arme, dar nu ca soldaţii, altfel, cum n-am mai văzut.” Ce fel de arme aveau?
- De ce toate mărturiile de la faţa locului au indicat acelaşi gen de “sursă” la declanşarea incendiilor respective?
- Care au fost unităţile Armatei plasate în zonă?  Cine au fost persoanele care au pus pistolul la tâmpla militarilor şi i-au obligat să deschidă focul cu tunurile şi mitralierele grele asupra Bibliotecii Universitare? După declanşarea focului, au izbucnit incendiile devastatoare.
- Cine a permis şi a dat aprobarea crainicilor Televiziunii să transmită dezinformările care au bulversat naţiunea română, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie?  Aceste dezinformări au incitat la omor deosebit de grav.
- Ce rol a avut comando-ul format din 60 de membri ai Legiunii străine franceze, staţionat la graniţa cu România (Oradea) ? Dar ataşatul militar francez şi secretarul acestuia, arestaţi de Miliţie la Intercontinental, în seara zilei de 21 decembrie?
- Al cui a fost camionul şi cine l-a trimis, în seara zilei de 21 decembrie, pentru a împărţi tinerilor din zona baricadei de la Intercontinental sticle cu băuturi alcoolice? În urma cercetărilor conţinutului acelor sticle, s-a constatat că în ele s-au introdus substanţe halucinogene.
Aş mai avea încă foarte multe întrebări de pus, stimaţi cititori. Unii dintre dvs. le-ar putea considera retorice. Dar nu sunt. Ele sunt de actualitate. În acest context, cei care, în decembrie 1989, au murit pentru libertate şi democraţie au fost nişte romantici.
Mai trebuie precizat că analizele fizico-chimice şi spectroscopice ale unor eşantioane (fier, cărămidă, piatră, lemn, sticlă), culese din locuri distruse prin aceste incendii, au demonstrat interacţiunea complexă a substanţei cu radiaţia (electromagnetică). Parametrii tehnici au fost complet modificaţi în sensul de la interior spre exterior.

Dar, vizavi de problema tratată mai sus, extrem de interesantă este nota de mai jos, apărută şi în cărţile “Cucuveaua cu pene roşii” – de Ion Costin Grigore, şi “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială” – de Cristian Negureanu. Deoarece sunt convins  că mulţi cititori nu au luat cunoştinţă cu ea, voi prezenta câteva fragmente ce interesează, cu menţiunea că este vorba de un dialog înregistrat de un post de ascultare aflat în conservare, instalat de U.M. 0225, şi scos de sub observare ca ineficient, iar Nota T.O. a fost trimisă, imediat spre redare, generalului Stamatoiu:
“Strict secret. Nota T.O. nr. 004129 din 13 decembrie a.c. De ascultarea, prin sondaj, a posturilor ICDT aflate în conservare, a rezultat că pe postul 544/A.T.17, mai multe persoane necunoscute au purtat discuţii interesante privind securitatea statului. Iniţial, în perimetrul ascultat, s-au aflat două persoane necunoscute (care au discutat în limba rusă şi limba engleză, numite în text Baza Unu şi Baza Doi), după care au intervenit alte trei persoane, marcate disctinct, care au folosit accidental şi limbile germană şi idiş”.
Redau, în continuare, câteva fragmente din convorbirile respective, cu specificaţia că ele au avut loc în intervalul 10 decembrie 1989, orele 18.30 – 11 decembrie, orele 3.14:
Baza Doi: - Fiţi fără grijă! Acum va curge mult sânge! Măcelul va fi pornit de ruşi! Altfel, de ce ar fi cărat atâtea lăzi cu armament şi muniţie în România? Ca să se joace de-a hoţii şi vardiştii?
Berlin:Indiferent de orientarea noii Puteri, securitatea trebuie paralizată.
Baza Unu: - E rezolvată!…Armata e pregătită să o compromită şi să-i incendieze arhivele secrete!

Praga: - Apropo de incendiere. AVO (serviciul maghiar de informaţii -n.a.) este dispus să ne cedeze bazele ei şi logistica dacă le promitem că se va arde complet un anumit punct!…este un fix al lor!…nu ştiu de ce se tem atât de hârtiile adunate aici!…Nişte hârtii!…
Baza Doi: - Unde?
Praga:Nişte incunabule (exemplare de cărţi tipărite în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500 – n.a.).biblioteca centrală universitară!…Ei îi ziceau Fundaţia Carol I.
Baza Doi: - Ne-au dat planurile?
Praga: – Nu încă!…Documentele sunt pe drum.
Baza Doi: – De unde?
Praga: – De la Biblioteca universitară din Cluj.Cred că au ajuns. Au organizat transportul la Bucureşti prin oamenii lor. O listă lungă!
Baza Unu: - Ceva important pentru noi?
Praga: – Nu!…în toate astea, pe ei îi frige ceva!…uite: anexe la “Aprobatae constitutionae regbi Transilvaniae et parttium Hungarie“, fond cu file din memoriile lui Kossuth Ludovic, anexe la “Tripartitul de la  Werboczi“, stampe, manuscrise, extrase din fondul angy imre. Multe!…N-am reuşit să aflu de ce au pus atâta suflet in nişte hârtii!
Baza Doi: - Vor să le care?
Praga: – Nu!…SĂ ARDĂ TOT!…
Baza Unu: - Se rezolvă!…Totdeauna , maghiarii mi s-au părut prea sentimentali!…o grupă de-a lor să aducă trei doze de napalm. Ajunge pentru un hotel de 20 de etaje!…
Grija maghiarilor era faptul că documentele respective demonstrau continuitatea dacilor pe teritoriul Transilvaniei, faptul că ei s-au stabilit în Câmpia Panonică peste locuitorii autohtoni, şi multe altele din istoria adevărată a poporului român.

Pe baza celor prezentate aş putea face nenumărate comentarii, bazate pe fapte reale. Dar în contextul problemei pe care o tratez, vreau să scot în evidenţă că subunităţile militare din Piaţa Palatului (actuala Piaţă a Revoluţiei) au fost provocate şi obligate să tragă asupra Bibliotecii Universitare şi asupra Muzeului de Artă. Sub această diversiune, forţele oculte, implicate în mod cert în cadrul evenimentelor din decembrie’89, au săvârşit GENOCIDUL CULTURAL, folosind arma psihotronică pentru distrugerea valorilor noastre naţionale.

În cadrul unor cercetări parapsihologice cu caracter aplicativ-militar, atenţia a fost îndreptată şi asupra utilizării undelor electromagnetice de extrem de joasă frecvenţă (E.L.F.). Anumite frecvenţe ale radiaţiei electromagnetice sunt folosite în domeniul radar-ului, pentru descoperirea ţintelor aeriene. Dar s-a reuşit utilizarea radiaţilor de asemenea frecvenţă în “mixaj” cu proceduri paranormale. Se pare, şi lucrul acesta este aproape sigur, că în perioada evenimentelor din  decembrie 1989, în special între 22 şi 27, România a fost supusă unor exerciţii de asemenea natură, cerul ţării noastre devenind “poligon de testare”, direcţionate spre două scopuri: crearea ţintelor aeriene false şi un trafic radio, care nu a fost legat de transmiterea unor mesaje, ci a fost legat de utilizări în domeniul paranormalităţii.

După decembrie ’89, mai multe comisii, formate din ofiţeri de artilerie antiaeriană, ofiţeri din aviaţie, analişti militari, specialişti în aparatură electronică folosită în aviaţie, precum şi o Comisie senatorială numită în acest scop, au făcut cercetări intense pentru elucidarea evenimentelor şi pentru a da un răspuns la întrebarea: a fost sau nu intervenţie străină în România? S-au purtat discuţii cu sute de martori oculari, au fost studiate rămăşiţe ale ţintelor aeriene doborâte de artileria aeriană, au fost cercetate în amănunţime categorii de armament şi tehnică de luptă capturate, care aveau inscripţii în diferite limbi şi prezentau calităţi balistice specifice armelor folosite de sovietici, unguri şi israelieni.  Prin această ultimă remarcă am dat şi un prim răspuns: în România au acţionat şi comando-uri străine. Parcă pentru a-mi da dreptate, Gelu V. Voiculescu, omul care din primele momente a fost în centrul principalelor evenimente, cel care are obiceiul ca anual să facă cel puţin două declaraţii fulminante, a declarat: “Centrele de coordonare informatică şi-au văzut compromisă întreaga operaţiune Valahia ’89, pentru care se cheltuiseră vreo 60 milioane dolari.”
În decembrie 1989, în România a avut loc un adevărat război psihologic, cu mijloace şi metode ultramoderne, ajutaţi din plin de cozi de topor din interior.  Scopul: timorarea populaţiei, a Armatei, a Securităţii, ceea ce facilita reuşita instalării noii Puteri. Care se temea de nereuşită şi a fost sprijinită. Actele desfăşurate împotriva României se pot împărţi în două: terestre şi aeriene. Ele au început, unitar, pe întreg teritoriul ţării, pe data de 22 decembrie, în jurul orei 17.30 şi au durat până în ziua de 28 decembrie.


Cele aeriene au cuprins diversiunea radioelectronică şi cea psihologică, iar concluzia unanimă a specialiştilor a fost că ele au fost concepute, organizate şi conduse de un Comandament militar străin. Scopul acestora:
- antrenarea echipajelor aeriene ale statelor implicate şi a unor comando-uri de luptă angrenate în ducerea unor acţiuni de luptă în totală izolare faţă de trupele proprii;

- testarea unui modern sistem care sa dezorganizeze şi, în final, să ducă la blocarea apărării antiaeriene a ţării.
Acest Comandament este exclus a fi folosit pe teritoriul României. Pe de o parte, risca să fie descoperit. Apoi, trebuie avută în vedere tehnologia zilelor noastre. Sateliţii – spion asigură transmiterea convorbirilor pe nenumărate frecvenţe, în condiţii de siguranţă maximală, de la o centrală situată oriunde pe glob la “executanţii” din altă parte o globului. Analiştii militari români au emis o părere: direcţia de invazie a aeronavelor care au acţionat în spaţiul aerian al României era dinspre Marea Neagră, Ianca, Bărăgan. Iar jurnalista, reportera, apoi scriitoarea Angela Băcescu pune punctul pe i :”lovitura principală asupra României a fost de undeva dinspre Turcia.”


Aviaţia României s-a confruntat cu un inamic necunoscut. Aviatorii militari au executat misiuni de luptă: interceptarea de ţinte aeriene, trageri reale, misiuni de cercetare aeriană şi terestră, misiuni de transport, trageri antiaeriene. Dar inamicul nu era cunoscut! În eter, erau transmise impulsuri care apăreau clar pe ecranele radarelor ca fiind ţinte aeriene. Curios, foarte curios, era faptul că unele dintre ele se puteau vedea cu ochiul liber, dar nu aveau zgomotul caracteristic al motoarelor de avioane sau elicoptere. Toate acestea denotă că s-a folosit o tehnică electronică de ultimă oră. Războiul radioelectronic, purtat cu  mijloace tehnico-ştiinţifice foarte bine puse la punct, aduceau în spaţiul aerian al României, mai ales deasupra aeroporturilor militare, ţinte care au “intoxicat” ecranele radarelor. Era foarte greu de determinat dacă aceste ţinte erau reale sau false. În acest sens, iată câteva mărturii ale unor piloţi din Aviaţia de vânătoare, înserate în lucrarea “După Revoluţie, târziu.”, de Radu Ciobotea.

Maior Stelian Bouleanu (pilot în Aviaţia de vânătoare, aerodromul Timişoara): “Seara a început circul. În 22 decembrie, la ora 19.00, am primit ordin de decolare. Eram înarmat cu rachete aer-aer şi cu proiectile de război. Pe radiolocatoare apăruseră o serie de ţinte. Misiunea mea era să le depistez şi, la ordin, să le nimicesc. Pilotul de vânătoare este ghidat numai prin radio. Mă aflu undeva deasupra Mureşului. Patrulez aproximativ între Lipova şi Săvârşin. Nici un elicopter. Radioul îmi indică alte coordonate.  Zbor spre Caransebeş. Nimic. Mă plimb prin vestul ţării, căutând elicoptere invizibile.  Un lucru îmi e clar acum. Nu ne atacă o forţă aeropurtată. Dar radiolocatoarele au înnebunit, inventând flotile întregi care desantează, bombardează şi dracu ştie ce mai fac. În aer e linişte. Zbor înapoi spre aeroport.”

În cadrul acestui “joc de-a războiul” au fost folosite miniavioane şi minielicoptere teleghidate de la distanţă, având la bord încărcătură explozivă pentru a se autodistruge la terminarea combustibilului. 50 astfel de ţinte au fost doborâte de Aviaţia militară şi antiaeriană de la sol. În urma cercetărilor, a rezultat că, în construcţia lor, aveau un material îmbibat cu magneziu, care aprinzându-se, ardea foarte repede, transformând totul în pulbere. Minielicoptere de acest tip, denumite RPH, vinde numai o firmă americană. Interesant este faptul că le-a pus în vânzare numai în iunie 1989. Iar direcţiile de zbor ale acestor ţinte “mini” au fost: sud, sud-est, în special dinspre Călăraşi, Hârşova, Făurei. Specialiştii români au ajuns la concluzia că o parte dintre ele au fost lansate de pe şlepurile ce urmau cursul Dunării. Din aceste direcţii, ţintele se deplasau spre Bucureşti, Craiova şi Reşiţa. În acest sens a existat chiar o convorbire telefonică între şeful Marelui Stat Major şi Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului, dată şi pe postul naţional de televiziune.

Dar, iată o altă mărturie, pe care o consider deosebit de relevantă, dată de maiorul Vasile Marcu (pilot de elicopter): ” Din noaptea de 22 decembrie,  am început să hărţuim un duşman inexistent care, culmea, ne şi ataca. Eu am decolat primul, la ora 22.00 Într-adevăr, pe coordonatele indicate prin radio existau ţinte cu sisteme de lumini şi semnalizare asemănătoare unor elicoptere.

Dupa asemenea declaratii mai puteti sustine ca nu a fost „revolutie” ? Chiar daca credeti alceva va rog sa nu-l suparati pe tov. Iliescu. Va rog mult, mult de tot!
Col.rez. Teodor FILIP  -   23 Decembrie 2010

Articol preluat de pe :http://www.desteptati-va.ro

Postări populare

Ultimele comentarii