Revoluția română și trădătorul criminal Ion Iliescu

Ceea ce veti citi in materialul de fata are la baza informari si documente din dosarul “IANCU” – numele codificat in arhivele KGB al lui Ion Iliescu. Fostul presedinte al Romaniei – ajuns in aceasta functie in urma unei lovituri de stat ce a intrunit toate elementele strategice si tactice ale unei asemenea actiuni si care a fost savarsita prin intermediul unui serviciu secret strain – in speta KGB din Rusia Sovietica – s-a aflat in atentia Directiei Contraspionaj, iar dosarul a fost intocmit de aceasta directie a DSS, dupa care a ajuns intr-o structura mult mai importanta a tarii, de la acea vreme, cunoscuta sub denumirea generica de “unitatea 0110”, dupa ce, initial, a fost lucrat (intre anii 1970 - 1975) si de ofiterii de intelligence ai UM 0920.

Acum, dosarul original se afla sub incidenta Secretului de Stat, intr-o locatie externa a Directiei Generale a Informatiilor Militare (doar Presedintele actual poate cere desecretizarea, declasificarea dosarului, in calitatea sa de sef al CSAT), si din el va reiesi, fara tagada, incalcarea flagranta si repetata, de catre ION ILIESCU, a art. 155 din Codul Penal al Romaniei, pentru care fostul presedinte este pasibil de incarcerare pe viata! Facem mentiunea ca, in SRI, exista un dosar “IANCU”, falsificat de catre fostul sef al acestei institutii, Radu Timofte, pentru crearea de confuzie si pentru a-l pune la adapost pe ILIESCU. Una peste alta, din studierea adevaratului dosar “IANCU” – la care si noi am avut acces limitat – reiese clar ca “revolutia romana” n-a fost decat o lovitura de stat facuta pentru a pune mana pe putere de catre fostul activist de partid cu sprijinul unui alt sef de stat, al URSS – Gorbaciov. Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea “fosilelor” spionajului sovietic din generatia lui Brucan, ION ILIESCU si Walter Roman (fost agent NKVD in Spania in 1936) si DAN VOICULESCU, precum si a “generatiei tinere” a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu. Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de catre KGB, cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost ca “au vandut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene”. Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in momentul in care echipa kgb care il spanzurase pe Marin Ceausescu in subsolul ambasadei tocmai parasea cladirea. LOVITURA DE STAT a fost temeinic pregatita dinainte si cuprindea urmatoarele operatiuni: Operatia “Troika”. La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15,000 de ofiteri si subofiteri apartinand: 1 – Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) – Committee for State Security – Comitetul pentru Securitatea de Stat, 2 – Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) – Main Intelligence Directorate of the General Staff – Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major. Au fost formate circa 5,000 de echipe de catre trei ofiteri sau subofiteri reprezentand aceste servicii, iar fiecare echipa a fost dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a explozivelor. Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse cazerme ale orasului. Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca “turisti” in Romania, in ritmul de circa 150 masini pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile prioritare au fost Timisoara si Bucuresti. Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru “demonstratii populare anti-Ceausescu”, datorita apropierii relative de Europa de Vest si datorita prezentei unui vechi “prieten” al KGB, pastorul protestant Tokes. (N.R : Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu). El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si de la resedinta lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al “operatiei Tokes” a cerut sa se faca “numarul”, adica identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuintii lui Tokes. “Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit ordinul sa ne deplasam la Bucuresti…” Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici si un numar de ofiteri superiori KGB, care toti vorbeau “moldovineste”, au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura “bascularea” … Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le vor fi marite corespunzator… Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un general de armata care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost imediat “sinucis” de “negociatori”. Generalii care acceptasera propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa ”adunare populara” din 22 Decembrie 1989. Ni s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri cu conducatorii securitatii si armatei au fost purtate exclusiv de catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare, operatia “Flanela”. E foarte probabil ca marea majoritate a spionilor KGB care au executat lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe “flanelisti’ defiland pe ecranele televizoarelor… Operatia “Flanela”. Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la Bucuresti. Erau imbracati “romaneste” si au ajuns devreme in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting. Au vazut cum s-a construit “dreptunghiul” si “razele”, care erau o procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu. “Dreptunghiul” era constituit din circa 200 de securisti masati sub balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. De la “dreptunghi” plecau “razele” constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar la umar, mergand spre exterior. Intre aceste “raze” erau apoi plasate grupurile de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele. Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989. Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata a lui Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon in spatele lui si-i spune: ” E SECU !”. In momentul acela Ceausescu a inteles ca activistii de pardid din securitate a trecut de partea sovieticilor si ca partida era pierduta.

Acesta este momentul in care niste “tineri curajosi” au inceput sa alerge prin multime strigand: “Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul”. Oamenii nostri de la Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti “tineri curajosi” nu alergau dela periferia masei de oameni catre centru. Ei alergau intotdeuna dinspre “dreptunghi” spre periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN “RAZELE” DE SECURISTI, unde evident se simteau in siguranta. Era clar ca erau toti securistii racolati de KGB. Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei… Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era in Delta Dunarii la vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei care lucrau la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu insistenta “cineva” dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte scurta: “Da, tovarasu! – “BAI PETRICA, FLANELA E MAINE!” – “Am inteles. tovarasu!”… Dupa care “Petrica” se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea “revolutia” fara el… A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a “flanelistilor”, tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani. Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a loviturii de stat… “Teroristii”. De indata ce caderea lui Ceausescu a devenit cunoscuta, o multime de oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelate tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au devenit peste noapte “LIBERI”. Aceasta era o problema majora pentru activistii din securitate care trecuse de partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta. Ei trebuiau sa arate “prostimii” ca nu sa schimbat nimic si ca FRICA, nu libertatea este baza noii “societati”. S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita “Teroristii” care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989. Infiltratii KGB din USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de “teroristi” si de “anti-teroristi”. Aceiasi “militari de securitate” erau o noapte “teroristi” si noaptea urmatoare “anti-teroristi”. Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti, oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau transportati de la o strada la alta, ca sa se propage terroare in toate cartierele. “Mineriada”. Astfel ”conducerea post-revolutionara” a hotarat sa organizeze o varianta romana a “revolutiei culturale” a lui Mao-Tze-Dong si mobilizat importante resurse financiare si umane care au asigurat “succesul stralucit” al MINERIADEI din Iunie 1990. Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului impotriva “dusmanilor poporului”. Mii de oameni au fost batuti si maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata. Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de care securitatea nu putea functiona. Si au avut un success deplin care a asigurat rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi. “Tovarasi minieri, va multumesc!” dixit criminalul Iliescu.

Col. DSS Dumitru PRICHICI, Simona Ela FICA



Articol preluat de pe : http://www.basarabia91.net/2011/10/revolutia-romana-si-tradatorul-criminal.html
Sursa informatiei: http://www.basarabia91.net/

2 comentarii:

  1. Cine asigură astazi sicuritatea lui iliescu cine îl apara de ce nu este judecat şi condamnat la moarte. Care este parere voastră a tuturor celor care citesc aceste rînduri .
    Basescu este cînele lui iliescu.
    Sau toţi au frică de iel...
    Sau români nu au colioni săl ezecute...
    Care este parere voastra ...???

    RăspundețiȘtergere
  2. DA SINT TRADATORI DE TARA SI DE NEAM SUNT CRIMINALI SATANISTI LOCUL LOR ESTE IN IAD ILIESCU...SI APROAPE TOTI CARE AU FOST LA CONDUCEREA TARI SINT TRADATORI DE TARA...SI ACEST VONA GABOR,SINT SATANISTI LOCUL LOR IN IAD...

    RăspundețiȘtergere

Cuvinte neplacute si murdare vor fi sterse .

Postări populare

Ultimele comentarii