Igor Boţan: Trebuie să ieșim la vot și să-i facem pe politicienii noștri victime ale integrării europene


 Foto: europalibera.org

Cu
analistul politic Igor Boțan, director al Asociației pentru Democrație
Participativă (ADEPT), ne-am întîlnit la 17 noiembrie, chiar a doua zi
după alegerile prezidențiale din România. După scrutinul parlamentar
desfăşurat la 26 octombrie în Ucraina care, în premieră după 1990, a
exclus din Rada de la Kiev partidul comuniştilor din această țară, votul
românilor din toată lumea a consemnat o nouă turnură în peisajul
politic regional. Astfel, în mod firesc, dialogul s-a axat pe alegerile
care au fost, dar şi pe cele care urmează în Republica Moldova la 30
noiembrie.

Andreea Ștefan

„România a demonstrat că este o societate civică matură”


Domnule Boțan, prin ce se explică entuziasmul a milioane de români față
de rezultatul alegerilor din România, care l-au propulsat la cea mai
înaltă funcție în stat pe un etnic german – Klaus Iohannis, primarul de
Sibiu?


— Odată cu acest scrutin, România se afirmă ca o
societate sănătoasă. Şi nu este vorba de faptul că românii au optat în
proporție de circa 55% pentru un candidat de sorginte liberală în
defavoarea unui exponent al partidei social-democrate. România se afirmă
ca o societate sănătoasă în context european, deoarece a demonstrat că
nu factorul etnic şi nici cel confesional contează, ci valorile civice.
Klaus Johannis este german şi este luteran, dar iată că pentru
societatea românească a anului 2014 acest fapt a însemnat mai puțin
decît lozinca lui: „Justiția nu trebuie să aibă culoare politică”. Acum,
România are şansa de a deveni un fel de Polonie la sud-estul Europei.
Pe moment, nu pot să spun care vor fi efectele aflării lui Klaus
Iohannis în fruntea țării vecine, dar este cert că România a intrat
într-o etapă calitativ nouă a vieții politice.

— Şi asupra celor din Republica Moldova, ce efecte ar putea avea acest vot?


Înainte de toate, li se va lua tot piuitul tuturor celor care,
bazîndu-se pe sporadicele declarații unioniste ale unor politicieni de
peste Prut, țipă despre naționalismul românesc. Iată că nu este aşa –
România are un neamț luteran preşedinte. Iar naționalismul românesc,
dacă şi există, se bazează pe valori civice, nu pe chemarea revanşardă a
sîngelui. Apoi ar fi această lozincă, ce l-a făcut pe Iohannis şef de
stat - „Justiția nu are culoare politică”. Şi dacă, prin venirea lui
Iohannis, România reuşeşte să scape de blestemul acesta al baronismului,
este un exemplu inspirat şi pentru noi. De facto, scrutinul din România
este al doilea cadou nesperat, care ni se face în această toamnă după
alegerile din Ucraina. Acum, noi vom fi flancați de două națiuni civice,
care se raportează la valori, plus presiunea pe care, cu certitudine, o
va exersa asupra noastră Uniunea Europeană, în baza Acordului de
asociere. Într-un fel, problemele noastre le rezolvă vecinii. Bine şi
aşa, dacă nu putem altfel.

„Cu o coaliție proestică, riscăm să fim şi mai izolați decît pînă în 2009”

— E valabil şi dacă se produce un schimb radical de forțe la noi?


Eu cred că este puțin probabil să vedem o coaliție proeurasiatică. Dacă
totuşi aceasta se va întîmpla, ea va fi cîntecul de lebăda al celor
care o vor forma. Republica Moldova are un Acord de asociere cu UE. Cine
se apucă să schimbe acest acord nimereşte într-o capcană din care nu
are scăpare. Declarațiile liderului socialist precum că va denunța
Acordul de asociere cu UE, va adera la Uniunea Vamală şi, totodată, va
păstra comerțul asimetric cu UE sînt deplasate, pentru că aşa ceva este
imposibil. UE are aceleaşi reguli de comerț pentru toți participanții la
Uniunea Vamală. Europa nu va accepta aşa ceva şi pentru că, într-un val
entuziast de umilință, acelaşi lider socialist a condamnat la 4
noiembrie la Moscova „invazia occidentală asupra Rusiei şi a spațiului
estic”. Şi nu poți să ceri atitudine indulgentă de la „invadatori”, ei
nici nu vor vorbi cu tine... Apropo, tot la 4 noiembrie, domnul Dodon a
reuşit să ofenseze Polonia, condamnînd ocupația polono-catolică de acum
400 de ani. Un fel de aflat în treabă, probabil, dar care va fi remarcat
de Polonia, care este un jucător-cheie în regiune, fiind şi unul dintre
autorii Parteneriatului Estic. În plus, cu o coaliție ce salută
politica Rusiei în Ucraina şi acceptă anexarea Crimeii, şi Kievul ne va
trata ca pe un stat inamic, dar şi alții... Iar aceasta ar însemna să
intrăm într-o izolare şi mai mare decît pînă la 2009.

— Faptul că vorbiți despre socialişti înseamnă că nu prea credeți în sondaje şi le dați şansa de a accede în Parlament?


Eu cred că prezența lor în Parlament chiar ar fi benefică, pentru că îi
face automat cea mai radicală forță, pe al cărei fundal Partidul
Comuniştilor va fi un actor aproape centrist. Un actor ce va trebui să
decidă ce este mai bine: să se zbată pentru un vector estic încă difuz
ori să devină o forță proeuropeană, folosind Acordul de asociere. Mai
ales că ei ştiu foarte bine cum e să lucrezi cu partenerii vestici. Să
nu uităm: Corporația Provocările Mileniului i-a dat cîştig de cauză
Moldovei atunci cînd la putere erau comuniştii; UE a semnat Planul de
acțiuni cu două săptămîni pînă la alegerile din 2005. Sînt lucruri pe
care domnul Voronin va trebui să le reconsidere. Dar, precum am mai
spus, contextul politic creat de Ucraina şi România ne este atît de
favorabil, încît diminuează dramatic o eventuală victorie a forțelor
revanşarde, care doresc să scoată țara noastră de pe un parcurs pe care
ni l-am asumat acum 12 ani.

„La 30 noiembrie, vom fi ghidați de decepție, frică şi speranță”


Dacă tot vorbim de factorul regional, ar putea teama de război să-şi
spună cuvîntul în ceea ce priveşte rezultatele votului din 30 noiembrie?



Aş încerca să răspund prin prisma sondajelor. Ani de zile, Vladimir
Putin a fost politicianul cel mai iubit de moldoveni. Acum, cea mai mare
parte a moldovenilor se teme de o eventuală intervenție a Rusiei în
Moldova. Aceste date conturează trei factori importanți înainte de
alegeri. Primul este decepția de pe urma actualei guvernări, care şi-a
găsit şi o proiecție în viața politică – proiectul Usatîi. Al doilea
factor este cel al fricii, care înseamnă că dragostea față de Rusia va
fi, din ce în ce mai mult, una „de la distanță”. Pentru oricine, cît de
cît informat, e clar că tot ce se întîmplă acolo e departe de
normalitate. Cel de-a treilea factor este speranța. Omul e construit
astfel, încît să spere. Şi vreau să cred că mulți vor merge la aceste
alegeri tocmai cu speranța că, prin integrarea europeană, vom avea mai
multă securitate, dar şi mai multe pîrghii pentru asanarea clasei
politice şi pentru excluderea celor compromişi din viața publică. Din
păcate, decepția celor care cred în viitorul european poate provoca
absenteismul, respectiv să încline balanța spre direcția estică.

— Am aflat recent, din presă, că şi dvs. sînteți printre cei dezamăgiți...


Dar tocmai de aceea, voi merge la vot. Convingerea mea e că trebuie
să-mi depăşesc, în acest 30 noiembrie, frustrările şi decepțiile, şi să
merg la vot pentru ca țara mea să nu rateze vectorul european. Şi pe
cetățeni îi îndemn să facă acelaşi lucru – să meargă la vot nu pentru
politicieni, ci pentru Moldova. Doar menținînd vectorul european vor
începe procese reale de combatere a corupției, nu doar la nivel
declarativ, care vor scoate din circuitul public personajele compromise.
Altminteri societatea noastră va rămîne totalmente dependentă de
contextul regional. Şi este un lucru, cel puțin, umilitor.

„Viitoarea guvernare trebuie luată, la propriu, în cleşte”

— De ce Uniunea Europeană nu se implică mai direct şi mai tranşant, de ce nu pune condiții mai dure clasei politice din Moldova?


Sînt convins că Europa va face acest lucru, fără nicio milă, după
alegerile din 30 noiembrie şi va condiționa extrem de dur sprijinul
oferit țării noaste. Şi oamenii ar trebui să înțeleagă că doar Uniunea
Europeană ne va ajuta să luptăm cu „hoții” şi cu „oligarhii” de toate
culorile şi de toate nivelurile. Să nu uităm, totodată, că în Uniunea
Vamală tot „oligarhii” sînt la putere, iar acolo cu ei nimeni nu luptă,
dacă sînt din clanul „patriotic” care trebuie...

— Ce poate şi ce trebuie să facă societatea pentru a susține această tendință?


Viitoarea guvernare trebuie luată, la propriu, în cleşte. Societatea
civilă, cetățenii şi partenerii europeni trebuie să le amintească
politicienilor noştri că Acordul de asociere este un document prin care,
timp de zece ani, ei sînt obligați să implementeze în Moldova circa 70
la sută din acquis-ul comunitar – şi să le ceară să facă acest lucru! Să
adopte reglementările UE la nivel nu doar legislativ, ci să le
transpună efectiv în toate domeniile vieții economice şi publice.
Altminteri, reformele vor sta pe loc, la fel ca şi accesul la piețele
europene. Căci poți scoate barierele vamale, însă rămîn cele de calitate
şi standarde. De aceea şi trebuie să votăm – ca să-i transformăm pe
politicienii noştri în victime ale integrării europene. Ca să nu aibă
altă ieşire decît să se conformeze ei înşişi regulilor şi să adopte un
comportament european.

— Vă mulțumim pentru interviu.

Această
publicaţie este posibilă datorită ajutorului generos al poporului
american oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare
Internaţională (USAID). Opiniile exprimate aparţin Asociaţiei Presei
Independente (API) şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau
Guvernului SUA.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cuvinte neplacute si murdare vor fi sterse .

Postări populare

Ultimele comentarii