Curtea Constituţională a mers împotriva Constituţiei Republicii Moldova

Sintagma „limba moldovenească”, inclusă în art. 13 al Constituţiei Republicii Moldova, îi deranja demult pe politicienii de pe ambele maluri ale Prutului. Funcţionarii de rang înalt şi chiar primele persoane în stat încălcau deschis Legea supremă, numind limba de stat „română” şi chemînd la unirea celor două state. Ultimul caz de acest fel a avut loc la începutul lunii decembrie, cînd primarul capitalei, preşedintele Republicii Moldova şi cel al României s-au pronunţat împotriva statalităţii moldoveneşti. Decizia Curţii Constituţionale (CC) privind sintagma „limba moldovenească”, aprobată pe 5 decembrie, a constituit o continuare logică a acţiunilor de încingere a spiritelor în societate şi a atacurilor asupra statalităţii moldoveneşti. Judecătorii au mers împotriva Constituţiei, în condiţiile unui conflict evident de interese, legat de deţinerea de către ei a cetăţeniei române. Nici într-o ţară din lume nu există vreun act normativ mai important decît Constituţia. Pînă în prezent se subînţelegea că această regulă este valabilă şi în Moldova. Se pare că există o procedură specială de modificare a Legii Supreme, fixată în Constituţie. Modificările în Constituţie trebuie susţinute de majoritatea constituţională, adică de două treimi din deputaţi. Însă în actualele condiţii, numărul mandatelor ce aparţin coaliţiei majoritate nu permite modificarea Legii Supreme. De aceea, în joc a fost implicată Curtea Constituţională, care, în esenţă, este singurul organ capabil să pună în practică visele unor politicieni din Moldova şi România. Decizia CC este irevocabilă şi intră în vigoare din momentul pronunţării, chiar şi în cazul unei inconsistenţe juridice. Decizia CC nu reflectă faptul că aceasta este emisă în condiţiile unui conflict vădit de interese. Cel puţin cinci din şase judecători deţin cetăţenie română şi au dat jurămîntul de credinţă ţării vecine. În situaţii similare, un judecător de drept comun se autorecuzează. Însă în privinţa membrilor CC această chestiune nu este reglementată de legislaţie. În consecinţă, s-a creat situaţia cînd cetăţenii României au obţinut posibilitatea de a soluţiona problema privind denumirea limbii, aflîndu-se în faţa dilemei: care constituţie are prioritate? Ambele sesizări, examinate joi, se refereau la art.13 din Constituţie, în care se vorbeşte despre limba de stat a ţării. Autorii acestora sînt reprezentanţii flancului liberal. O cerere a fost depusă de Ana Guţu din grupul liberalilor reformatori, care a solicitat Curții să se pronunţe asupra sintagmei „limba moldovenească” din textul Constituţiei, care, în opinia ei, este echivalentă cu sintagma „limba română”. Prin cealaltă cerere, deputaţii liberali au solicitat interpretarea Constituţiei în partea ce ţine de denumirea corectă a limbii de stat – „moldovenească” sau „română”. Ambele sesizări au fost comasate într-un dosar, la iniţiativa CC. Examinarea unei chestiuni atît de delicate a durat aproape 10 luni. Sursele noastre apropiate CC menţionează că, în această perioadă, persoane interesate au încercat să influenţeze judecătorii, care nu erau de acord să meargă împotriva Constituţiei. Potrivit informaţiei obținute de NOI.md, odată şedinţa a fost amînată în ultimul moment, la iniţiativa Anei Guţu, deoarece între judecători au apărut divergenţe. Totodată, autorităţile nu au dorit să încingă spiritele în ajunul summitului de la Vilnius. În cele din urmă, Curtea a decis că Declaraţia de Independenţă, în care se spune despre limba română, este un document de bază al Moldovei şi, de fapt, este mai important decît Constituţia. Textul Declaraţiei (care, apropo, a fost adoptată ca o simplă lege organică) a fost recunoscută ca parte a Legii Supreme. Astfel, verdictul CC prevede că limba oficială a Moldovei este română, dar nu moldovenească, aşa cum este scris în Legea supremă. Hotărîrea CC nu conţine indicaţii privind modificarea sintagmei, însă se menţionează că în cazul unor divergenţe ce ţin de denumirea limbii de stat, prioritate va avea Declaraţia de Independenţă. Liberalii au numit decizia CC „istorică” şi „justă” şi au menţionat necesitatea de a anula neconcordanţele în textele Declaraţiei şi Legii Supreme. Autorii sesizărilor fac apel ca din acest moment, în toate documentele, începînd cu manualele de istorie şi terminînd cu textele organizaţiilor internaţionale, să se scrie „limba română” în loc de „limba moldovenească” . O reacţie similară a venit din partea PLDM. Partidul Democrat a anunţat o poziţie mai flexibilă, refuzînd să participe la modificarea Constituţiei. Totodată, PDM este de acord să participe la negocierile cu reprezentanţii altor partide de coaliţie pe această chestiune. Între timp, decizia CC obligă Parlamentul să modifice art.13 din Constituţie. Totodată, dacă deputaţii vor refuza să modifice Legea supremă, Parlamentul ar putea fi dizolvat. Astfel, decizia CC a creat motiv de speculaţii şi un nou val de tensiuni, atît în forul legislativ, cît şi în întreaga societate. Potrivit ultimelor sondaje de opinie, peste 60% din locuitorii Moldovei vor ca limba să fie numită moldovenească, dar nu română, totodată ei nu afirmă că ar fi vorba despre limbi diferite. Decizia CC dictează, de facto, majorităţii populaţiei un punct de vedere diametral opus. În faţa clădirii CC şi a Palatului Republicii a doua zi au loc proteste faţă de decizia CC. Manifestanţii cer ca denumirea limbii de stat să nu fie modificată. Mai mulţi experţi şi comentatori au criticat dur decizia CC, considerînd-o drept una ilegală şi care contravine nu numai Constituţiei, dar şi realităţilor istorice. Au răsunat afirmaţii de genul „trădare de stat”, „trădarea ţării”, „pericol pentru securitatea naţională”. Mulţi consideră că poziţia exprimată de judecători ar fi un motiv serios pentru demisie, dacă autorităţile le-ar fi oferit membrilor CC un statut special, legat de inamovibilitatea absolută. CC nu riscă nimic, chiar dacă va aduce situaţia la absurd, punînd semn de egalitate între poporul moldovenesc şi cel român. http://www.noi.md/md/news_id/32396

Postări populare

Ultimele comentarii